Tedy s-a născut handicapat (așa i-au spus medicii mamei) dintr-o eroare medicală. Chiar dacă mintea lui era brici, mâinile picioarele și limba nu puteau să țină pasul.
Medicii le-au spus părinților să-l abandoneze în spital că n-au ce face cu el. Dar ei, credincioși fiind, au ales să îl iubească și să facă tot ce pot pentru el. La 5 ani, mama lui moare de cancer. Ea se încăpățânase să-l facă să vorbească. Tatăl lui s-a recăsătorit cu o femeie care i-a devenit a doua mamă și care s-a încăpățânat să-l pună pe picioare.
Nici astăzi mâinile, picioarele și limba nu țin pasul cu mintea și cu inima lui Tedy. Dar el a învățat să aibă răbdare cu ele.
În această ediție, schimbăm perspectiva din care privim persoanele cu handicap. Tedy ne dă o lecție de ne scutură fiecare celulă din corp.
A dat cu mine de toți pereții. Am fost o oră într-o stare de emoție maximă, vorbind cu el despre cum a fost să crească și să trăiască de toate, într-un corp care i-a dat ritmul pașilor. Dar nu i-a dat ritmul curajului. Tedy Necula e omul de care o să vă îndrăgostiți duminică, dacă încă nu îl cunoașteți.
“Am crescut înconjurat de iubire, așa ca mie nu mi-a fost niciodată rușine. Am înțeles de ce oamenii se uită cu curiozitate la mine, dar asta nu m-a oprit să fac tot ce mi-am dorit”.
