Sărbătoarea Sânzienelor este celebrată an de an, în ziua de 24 iunie, fiind cunoscută în popor şi sub alte denumiri, precum “Sărbătoarea Drăgaicelor” sau “Amuţitul cucului”.
În tradiţia populară, Sânzienele sunt zeiţe sau zâne virgine, de o frumuseţe sclipitoare, care trăiesc ascunse de ochii oamenilor, îndeosebi în desişurile de nepătruns ale pădurii sau pe câmpii.
Cu toate acestea, potrivit mitologiei autohtone, în noaptea de 23 spre 24 iunie, ele îşi fac simţită prezenţa, când încep să umble pe pământ sau să plutească prin aer, sărbătorind prin dansuri, cântece şi desfătări, miezul verii.
Ziua de Sânziene este sărbătorită adesea prin bâlciuri, care sunt un prilej foarte bun ca tinerii să se întâlnescă în vederea căsătoriei. Târgurile de fete au fost des întâlnite în această zi, ele fiind renumite în judeţulele Vrancea, Mehedinţi, Ialomiţa, Olt, Buzău sau Argeş.
Sărbătoarea Sânzienelor aduce cu sine şi o serie de superstiţii, precum cea că jocul ielelor îl va lăsa mut sau nebun pe cel care îi este martor în noaptea de dinainte, când ielele se rotesc goale în horă, cu părul despletit şi clopoţei la picioare.
Tradiţiile acestei zile nu lipsesc nici ele. Se spune că Drăgaica este o sărbătoare a iubirii, când fetele îşi vor afla sortitul şi momentul în care se vor mărita.
Obiceiurile şi tradiţiile legate de această sărbătoare diferă de la o zonă la alta, dar în cea mai mare parte a ţării, Ziua de Sânziene are legătură cu iubirea, căsătoria, ursirea alesului, dar şi cu bunăstarea, alinarea şi tămăduirea celor bolnavi sau aflaţi în suferinţă.
