România, țara cu cele mai multe păduri virgine și arbori seculari din Europa, dar și țara cu un ritm accelerat al defrișărilor, concurează pentru titlul de Arborele European al Anului 2020.
În perioada 1 – 29 februarie se va desfășura etapa finală de votare a competiției Arborele European al Anului 2020. Competiția atrage atenția asupra arborilor care reprezintă o bogăție naturală și culturală importantă ce ar trebui să fie prețuită și protejată. În cadrul acestei ample acțiuni nu este importantă doar frumusețea, ci ”povestea de viață și legătura cu oamenii a arborilor care au devenit parte integrantă a unei comunități mai largi”.
România este prezentă cu Bradul Ciobanului cu 10 mioare sau Paznicul Cibinului, propus în competiţie de Paul Bordaş, iniţiator al concursului de fotografie pentru tineret Fotogeografica și a programului național de redescoperire și promovarea a patrimoniului natural și cultural Romania Student Tour.
Spre deosebire de concurenţii săi, care sunt arbori urbani, bradul multisecular din Munţii Cindrel , aflat în comuna sibiană Gura Râului, provine dintr-o pădure virgină, e un obiectiv turistic recunoscut în zonă şi are o poveste unică.
În finala de anul acesta își dispută clasamentul 16 țări: Belgia, Bulgaria, Croația, Cehia, Franța, Irlanda, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Slovacia, Spania, Ungaria.
Bradul Ciobanului cu 10 mioare sau Paznicul Cibinului – LEGENDA
Legenda spune că trăia pe vremuri un ciobănaş care avea 10 oiţe, pe care le păştea într-o poieniţă de pe malul Cibinului. Într-o zi, cerul s-a întunecat şi ciobănaşul a pus oiţele speriate la adăpost sub un copac, iar el s-a acoperit cu cojocul şi s-a culcat sub un brad.
Când s-a trezit furtuna se oprise, dar oiţele nu mai erau. După căutări zadarnice, s-a pus sub un brad şi a început să se roage cu lacrimi la Cel de Sus să-l ajute să găsească animalele pierdute.
Plângând a adormit, iar când s-a trezit, bradul sub care se rugase a crescut foarte mare şi gros. Tânărul, s-a urcat până în vârful bradului de unde a văzut oiţele departe într-o poiană. Întors acasă, a povestit mamei ce a păţit, iar aceasta a povestit duminică la biserică şi celorlalţi săteni întâmplarea şi aceştia au hotărât să nu taie niciodată acel brad.
