România, țara care începe să trăiască din cultură. Paul Angelescu: Expoziția „Brâncuși” a costat 1,2 milioane de euro și a avut venituri de 1,3 milioane de euro”

18/03/2024

Sectorul cultural în România este în continuă schimbare. Statisticile arată că 10 milioane de români nu citesc sau n-au citit în ultimii ani. Tot România este țara în care 70% dintre concetățeni nu merg niciodată la spectacole de teatru sau de muzică. Totuși, trăim o efervescență a sectorului cultural. Paul Angelescu – jurnalist „România, te iubesc!” – a fost invitat în emisiunea lui Cătălin Striblea „România în Direct” la Europa FM. Reportajul „România, te iubesc!”, realizat de Paul Angelescu dezvăluie o Românie care a început să trăiască din cultură prin vânzarea a cât mai multe bilete la cel mai mare teatru din țară – Teatrul Național București -, dar și la expoziția „Brâncuși” de la Timișoara.

Paul Angelescu: La piesele cele mai cunoscute, cum ar fi „Pădurea Spânzuraților”, în regia lui Radu Afrim, biletele se vând în 10 minute

Cătălin Striblea: Prima descoperire – deci poate e la fel și în orașele voastre – este că nu sunt bilete la teatru niciodată în București. Nu se găsesc.

Paul Angelescu: „E fabulos asta, nu? Într-o țară unde statisticile arată ce arată, să stea lumea la coadă să prindă bilete la teatru, nu tigăi gratis la supermarket. Uite, la Teatrul Național București – cel mai mare teatru din țară – au vreo 800 de piese pe an, 1000, să spunem, dacă le pun ei și pe cele care se joacă în afara Bucureștiului. Cam 80% din piese sunt sold out. Iar la piesele acelea cele mai dorite, cele mai cunoscute – cum ar fi «Pădurea Spânzuraților», în regia lui Radu Afrim – se vând biletele în 10 minute. Ei anunță pe pagina lor de Facebook cu o zi înainte. Pe 5-6 ianuarie, când au pus primele bilete în vânzare pe anul acesta, cei care au intrat online, au intrat atât de mulți încât site-ul companiei care vindea biletele a picat. Coadă la bilete la teatru. Și nu la o comedie”.

Cătălin Striblea: La piese grele, da.

Paul Angelescu: „La «Pădurea Spînzuraților», în regia lui Radu Afrim, după romanul lui Liviu Rebreanu, care a dat atâtea bătăi de cap atâtor elevi și studenți – o piesă grea – care de ani de zile umple sala de la TNB, o sală de 1000 de locuri, și la matineu, și seara, în weekend. Un lucru care m-a surprins și pe mine. Weekendul în care am filmat… aveau sâmbătă la matineu și seara, deci la 12:00 și la 19:00 seara, cred, duminică la fel, și era toată sala sold out. Deci, lumea la ora 12:00 era la teatru să vadă o piesă de teatru de 3 ore, care e o adaptare după trăirile și problemele pe care le descria Rebreanu în timpul Primului Război Mondial, dar adusă într-un mod foarte inteligent de Radu Afrim la zi. O combină cu problemele cu care ne luptăm cu toții în viața de zi cu zi”.

Paul Angelescu: „Expoziția «Brâncuși» a costat 1,2 milioane de euro și a avut venituri de 1,3 milioane de euro

Cătălin Striblea: Noi facem recomandarea asta. Dacă apucați vreodată bilete la teatru la Afrim, să ne spuneți și nouă cum ați procedat. Nu a fost singura coadă. La Timișoara, de când a venit expoziția Brâncuși și la expoziția Brauner, lumea s-a călcat în picioare, metaforic vorbind. Nici acolo nu găseai bilete.

Paul Angelescu: „Ce mi s-a părut tare acolo, să aduci niște opere extrem de valoroase ale unui sculptor român recunoscut la nivel universal implică două lucruri:

1. Să dovedești că în sfârșit ai condițiile să le expui în siguranță, deci nu treburi făcute pe jumătate. Și ăsta e un mare plus – că am reușit să adunăm atâta încredere în jurul unei instituții de stat în România, încât să convingem mari muzee din State și din Franța să își împrumute operele, să vină în România și

2. Expoziția a costat 1,2 milioane de euro – sumă uriașă – și a avut venituri de 1,3 milioane de euro, ceea ce arată că există posibilitatea unui mecanism financiar viabil și pe zona asta culturală”.

Cătălin Striblea: „Biletele n-au fost ieftine. Adică, 60, 70, 80 de lei”.

Paul Angelescu: „80 de lei au costat. Anul trecut, în București, a mai fost o expoziție Picasso la un muzeu privat. Acolo biletele erau până la 100 de euro și au avut și acolo 50.000 de oameni. Evident, e vorba de niște nume foarte mari care atrag. Brâncuși, Picasso. Brâncuși a atras și ideea asta: că e al nostru, românul nostru care ne-a făcut mândri peste tot în lume. Și evident că lumea a venit să îl vadă. E interesant acest aspect: sunt mulți oameni, din toate categoriile sociale, care sunt dispuși să plătească un bilet, ceea ce este foarte important”.

Paul Angelescu: „Această zonă culturală a ajuns la o anumită maturitate”

Cătălin Striblea: Ai spus în reportajul de ieri că avem un muzeu nou de artă modernă, contemporană chiar, Muzeul de Artă Recentă. Ai vorbit acolo cu directorul Erwin Kessler, care spune că acest muzeu este un succes din anii în care s-a deschis. Foarte multă lume vine acolo.

Paul Angelescu: „Da, corect. E un muzeu privat, bun, făcut pe scheletul colecției unui potent om de afaceri din România, un om de afaceri cu origini libaneze care și-a făcut averea în industria farma în România și, cu timpul, a devenit unul dintre cei mai mari colecționari și a deschis și acest muzeu. Ei reprezintă de fapt un muzeu relativ mic și să ai 100.000 de oameni de la deschidere într-un loc de genul ăsta… nu e o artă chiar accesibilă. Spuneau și directorii – e o artă care te agață, te înțeapă, te face să îți pui întrebări”.

Cătălin Striblea: Spune-mi cum se întâmplă, în general. Sunt susținute mai mult sau mai puțin din bani publici? Astea care se bucură de real succes.

Paul Angelescu: „E o întreagă discuție aici. Da, în România sectorul cultural este suținut din bani publici, ceea ce nu e un lucru rău, din punctul meu de vedere, dar accept și faptul că există mulți care consideră contrariul. Pe de altă parte, în ultimii ani au început și tot felul de inițiative private, ceea ce înseamnă că această zonă culturală a ajuns la o anumită maturitate și din punct de vedere financiar”.