Autoritățile române au înregistrat în ultimele zile o serie lungă de bâlbâieli, poticneli și decizii contradictorii legate de gestionarea epidemiei. Astfel, au fost date câte trei rate de infectare diferite în aceeași zi. Sau și-au pasat unii altora diverse decizii, lăsând impresia că nu știu legea, așa cum este în cazul închiderii școlilor din București. În fine, pare c-au amânat cu bună știință momentul unor decizii dificile în cazul epidemiei din București.
Mai mult, în week-end, prefectul capitalei a lăsat impresia că instituțiile din subordinea guvernului nici măcar nu lucrează la sfârșit de săptămână, deși criza a ajuns la cel mai înalt vârf al său, iar perspectivele sunt proaste. Și tot în București, au existat o seamă de decizii contradictorii referitoare la funcționarea restaurantelor sau instituțiilor culturale. La fel, până la această oră, nimeni nu a explicat publicului întoarcerea deciziei de la Iași care interzicea pelerinajul la Sfânta Parascheva și care până la final s-a dovedit a nu mai fi aplicată.
Toate aceste întâmplări sunt cauzate de cei mai bine plătiți salariați din România, răsplătiți cu diverse sporuri și care fac parte din cel mai mare aparat bugetar din ultimii zeci de ani. Constant, liderii politici refuză însă să înceapă o reformă a acestui sistem și nu o fac nici măcar în ceasul al 12-lea al acestei crize. Pe de altă parte, argumentul lor pentru această strategie șovăielnică este că măsurile dure ar duce la uciderea economiei și spun că pașii pe care-i vedem sunt calculați.
Cărui fapt se datorează acest lanț de greșeli, poticneli și contradicții ale autorităților? Vorbim de incompetență sau încercarea de a proteja, cât se poate, diverse ramuri ale economiei? Este posibilă o reprofesionalizare a corpului funcționarilor publici în plină criză?
