Nu mai puțin de șase companii din România au oferit locuri de muncă unui grup de muncitori srilankezi, care nu au mai vrut să lucreze la Botoșani. Cele șase companii le-au oferit salarii cuprinse între 1500 și 2500 de lei, dar și tichete de masă și cazare.
Muncitorii au ales să meargă la Cluj. Ei sunt doar o parte dintre cei 30 de mii de străini care au voie să muncească în România în anul 2020 și răspund unei cerei masive din partea angajatorilor români.
Pe de altă parte, în perioada crizei sanitare un milion de români s-ar fi întors în țară. Mulți dintre ei pleacă înapoi, dar ministrul de finanțe spune că “este o provocare pentru guvern” să-i țină în țară, ca să ocupe locurile de muncă libere. Florin Cîțu spune că va crea pârghii ca acest lucru să se întâmple. Totuși, în această situație, patronii români văd ca o resursă sănătoasă prezența muncitorilor străini.
Este mai valoros sau mai avantajos, pentru o companie, un muncitor din Sri Lanka decât unul din România? Dacă ești patron, cum ai alege între un român întors în țară și un străin?
Ce ar trebui să facă guvernul ca românii întorși în țară să muncească aici? Pe de altă parte, cei 2400 de lei plătiți unui muncitor din Sri Lanka sunt un salariu corect și acceptabil pentru un român?
