Astăzi este ultima zi din starea de urgență. Și finalul a două luni în care românii au fost obligați să stea în case. Iar economia s-a oprit. Este finalul unei perioade cum omenirea nu a mai trăit, probabil cea mai mare traumă din istoria contemporană.
Boala nu s-a terminat, dar a încetinit, iar statul a acceptat că putem să ne reluăm viața cu restricții mult mai mici. România iese din această criză cu peste 1000 de morți și 16 mii de îmbolnăviri, dar și cu un număr insuficient de teste. Economia a scăzut cu 40 de procente, peste un milion de oameni nu au lucrat. Anul școlar a fost pierdut și nimeni nu poate calcula efectul asupra minților noastre. Nici măcar în fața morții, scandalul politic nu s-a potolit.
Pe de altă parte, știm că am fost complet nepregătiți pentru o astfel de situație. Nu avem spitale destule, cele existente sunt nedotate, nu au existat suficiente ventilatoare, iar numărul de medici este insuficient. Iar mulți dintre ei s-au îmbolnăvit.
Cum crezi c-am trecut, ca societate, peste cea mai mare criză din viața noastră? A fost un succes sau un eșec? Ce notă merită societatea? Ce ne-a păzit: frica de sistemul sanitar românesc sau prudența și organizarea? Care este cel mai important lucru pe care l-ai aflat despre români?
