Jucătoarea de tenis Naomi Osaka s-a retras de la turneul de Mare Șlem Roland Garros după ce a refuzat să participe la conferințele de presă. Jucătoarea a invocat stările de anxietate pe care i le produc conferințele de presă, dar și faptul că întrebările jurnaliștilor o rănesc.
Reacția organizatorilor de mare turnee a fost extrem de dură. Ei au amenințat-o nu numai cu amenzi, dar și cu eliminarea din marile turnee până când va reveni asupra deciziei. Osaka a anunțat, însă, că se retrage ea din competiție și ca ia o pauză de la tenis. Ea a spus că suferă de depresie din 2018, apoi le-a cerut organizatorilor să găsească soluții pentru jucătorii aflați în situația sa.
Lumea sportului s-a împărțit în două. Mai multe jucătoare o susțin pe Naomi Osaka. Între ele Serena Williams sau Cori Gauff, Boris Becker și Novak Djokovic spun că întâlnirea cu presa este parte din contract. Există și publicații sau jurnaliști care au atras atenția că actuala relație dintre jucători și presă este viciată.
Pe de altă parte, cazul Naomi Osaka atrage atenția asupra problemelor de sănătate mintală și a modului în care societatea tratează persoanele cu depresie.
Ce părere aveți despre acest caz? Poate un sportiv să refuze dialogul cu presa invocând anxietatea? Cum ar trebui societatea să răspundă unei astfel de situații? Voi puteți invoca o astfel de stare în problemele apărute la muncă?
