A trecut ziua națională și odată cu ea și minivacanța de 1 Decembrie. A fost încă o ocazie să consumăm masiv și să aruncăm fiecare dintre noi, kilograme întregi de deșeuri.
Unele dintre ele, precum plasticul și bateriile, vor polua pământul și nu numai, zeci de ani de acum încolo. Adică pe noi toți și pe copiii noștri.
Urmează sărbătorile de iarnă, așa că gropile de gunoi din toată țara vor înghiți, numai în această lună, cel puțin 416 mii de tone de deșeuri. Și asta numai de la populație.
Pentru că, potrivit calculelor reciclatorilor români și ale Eurostat, Biroul de Statistică al Uniunii Europene, în România se produc, în medie, 23 de milioane de tone de deșeuri pe lună.
Adică, 267 milioane de tone de deșeuri pe an, din care un sfert sunt periculoase. Dacă vi se pare mult, vă spunem că, în comparație cu alte țări membre, nu e.
Problema e că România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la reciclare. Și asta pentru că gunoiul nu se adună și nu se colectează selectiv, mai ales cel produs de populație.
Stăm atât de prost, încât unele firme de reciclare din România au ajuns să importe gunoi pentru a extrage materie primă, mai ales plastic și metale valoroase.
La Lumea Europa FM, am vorbit duminică despre gunoiul produs de populație, adică de noi toți.
Gunoi din care se reciclează cel mult 5 la sută.
În state precum Germania sau Slovenia, se reciclează cam 50 la sută din deșeurile pe care oamenii le duc la ghenă.
Campioane în Europa sunt țările nordice. Suedia și Norvegia reciclează aproape tot gunoiul. Îl transformă în combustibil pentru încălzirea locuințelor sau în materii prime pentru industriile energetică, textilă, IT și nu numai.
Potrivit directivelor europene, până în 2020, România trebuie să recicleze 60% din deșeuri. Dacă nu vom atinge această țintă, vom fi amendați.
Iar amenda o vom plăti cu toții.
Un mic pas pentru a nu ajunge acolo îl face pentru noi, de trei ani, Guvernul Norvegiei.
Executivul de la Oslo a alocat României 26 de milioane de euro. Iar de curând, oficialii norvegieni au anunțat la București, că sprijinul va continua și în următorii ani.
Banii au fost folosiți pentru ecologizarea a 50 de afaceri private din tot felul de domenii: de la panificație și prelucrarea lemnului până la reciclarea de calculatoare.
Anca Grădinaru a vizitat câteva firme din Iași și București care au transformat deja gunoiul în bani dar și în locuri de muncă.
Unul dintre puținele orașe în care autoritățile locale au investit masiv în colectarea selectivă a gunoiului este Iașiul.
Aici, firma de salubritate a Consiliului Local, Salubris, a înființat primul centru de colectare selectivă voluntară pentru populație din România, un proiect care a costat peste 250 de mii de euro, din care 230 au provenit de la Guvernul Norvegian.
Nefiind membru a Uniunii Europene, Regatul Norvegiei este obligat să aloce bugete importante țărilor membre pentru a avea acces la piața de desfacere din comunitate, deci inclusiv din România.
Șefa Biroului de management al deșeurilor de la Salubris, Ana Maria Șchiopu, spune că din câte știe, centrul de colectare selectivă de la Iași este singurul de acest fel din țară.
Stația de sortare se află la aproximativ 30 de kilometri de oraș, aproape de granița cu Republica Moldova, loc în care zilnic, zeci de angajați sortează cu mâinile fiecare material reciclabil din tonele aruncare de populație.
Opt ore pe zi, într-un miros care își rămâne în nări și în haine chiar și după ce pleci de acolo, femei și bărbați deopotrivă aleg și pun deoparte sticle, doze de bere și de suc din aliminiu, ambalaje din plastic. Din când în când, câte un șobolan încearcă să sară de pe banda în mișcare, iar unii se trezesc cu rozătoarele în buzunare.
Petronela Costan lucrează aici de 7 ani și spune că din ce vedea zilnic pe bandă, ieșenii nu pun preț pe reciclare.
Potrivit mai multor organizații ecologiste, unul dintre cei mai mari poluatori din lume este industria textilelor.
Comerțul cu haine este globalizat, iar pentru cultivarea bumbacului se folosesc 10 la sută din îngrășămintele chimice folosite în toată lumea și 25 la sută din insecticide.
La Iași, un grup de fete a ajuns la concluzia că industria fast fashion, adică producția industrială de haine realizate de marii fabricanți după modelele afișate pe podiumurile marilor creatori, a devenit de-a dreptul irațională.
Și au creat un atelier în care reciclează haine uzate pentru a le transforma în colecții de haine noi. REDU se numește.
La fel ca și în cazul gunoiului menajer, nici deșeurile electrice și electronice nu se colectează așa cum ar trebui în România, deși în numeroase localități centrele speciale există. Astfel, un român predă 2 kilograme de deșeu de acest tip pe an. Nordicii, de opt ori mai mult.
Patrick Ouriaghli este directorul Ateliere fără frontiere din România din 2009.
Aici a dezvoltat împreună cu Raluca, soția sa, o filiala a organizației mamă din Franța, Ateliere fără frontiere.
Organizația este o întreprindere socială, în care au fost angajate până acum aproximativ 150 de persoane cu mari probleme sociale pentru a recicla calculatoare și alte echipamente electronice. Și care sunt plătite timp de doi ani pentru a învăța o meserie.
Aacum două luni, Guvernul României și cel al Norvegiei au semnat un nou acord în urma căruia autoritățile române și antreprenorii autohtoni vor primi până în 2021, încă 502 milioane de euro.
Aproape 140 de milioane de euro vor fi acordate pentru dezvoltarea unor proiecte private care vizează printre altele, inovarea, cercetarea și creșterea eficienței energetice. Deci inclusiv pentru un mediu mai curat în România, după cum explică Anne Lise Rognlidalen, manager de Program în cadrul Innovation Norway, compania publică din Norvegia prin care se alocă aceste granturi.
,,Fondurile sunt destinate atât companiilor mici și mijlocii cât și celor mari. Pentru IMM-uri vorbim de sume care variază între 50 de mii și 250 de mii de euro pentru fiecare proiect. Pentru companii mari, alocăm între 200 de mii de euro și 1,5 milioane de euro.
Noi finanțăm până la 60% din valoarea unui proiect, restul trebuie să fie capital privat , deci nu capital de stat, din fonduri publice. Trebuie să fie o investiție privată.,,
Iar această finanțare vine după ce între 2009 și 2014, România a reușit să acceseze 68 la sută din banii alocați în acest interval.
Cathrine Pia Lund, un alt manager din cadrul, Innovation Norway spune că în ciuda neaccesării tuturor fondurilor disponibile, programul a fost unul de succes.
,,Programul a contribuit la reducerea dioxidul de carbon eliminat în atmosferă cu aproximativ 100 de mii de tone.
Suntem fericiți și mândri că putem continua munca în România.,,
