Mihai Fotino (Mişu Fotino) a încetat din viaţă, luni, la vârsta de 83 de ani. În cei peste 50 de ani petrecuţi pe scena Teatrului Naţional «I. L. Caragiale» din Bucureşti, artistul a dat viaţă unor personaje memorabile.
Copilăria şi adolescenţa le-a trăit la Braşov, unde tatăl lui, Mişu Fotino – fondator al Teatrului de Stat din Braşov -, era actor şi cu care a jucat împreună încă de când era foarte mic. A debutat la vârsta de şase ani, în anul 1936, în piesa de teatru ‘Coloniale’, iar, din 1952, Mihai Fotino a fost actor la Teatrul Dramatic din Braşov.
A fost remarcat de marele regizor Sică Alexandrescu, care a decis să-l aducă la Bucureşti. Din 1956, a jucat la Teatrul Naţional ‘I. L. Caragiale’ din Bucureşti.
Mihai Fotino a jucat în numeroase filme şi producţii de televiziune, printre acestea numărându-se ‘Directorul nostru’ (1955), ‘Telegrame’ (1959), ‘Porto-Franco’ (1961), ‘Codin’ (1963), ‘Politică şi delicatese’ (1963), ‘Titanic vals’ (1964), ‘Amprenta (1967), ‘Balul de sâmbătă seara’ (1968), ‘Elixirul tinereţii (1975), ‘Tufă de Veneţia’ (1977), ‘Chiriţa la Iaşi’ (1987), ‘Sexy Harem Ada-Kaleh’ (2001).
La cea de-a XIV-a ediţie a galei premiilor Uniunii Teatrale din România, (UNITER), din 2006, Mihai Fotino a fost premiat pentru întreaga sa activitate.
Mihai Fotino (Mişu Fotino) a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) ‘pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice’.
În februarie 2004, a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria D – ‘Arta Spectacolului’, ‘în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului’.
