Richard Wurmbrand s-a născut în martie 1909, la București, într-o familie de evrei. A fost cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei, care vreme de câțiva ani, a locuit la Istanbul, unde tatăl lui Wurmbrand și-a deschis un cabinet de stomatologic. Richard Wurmbrand a rămas orfan de tată pe când avea 9 ani și prin urmare, familia a trebuit să revină la București. În adolescență, a intrat în contact cu primele organizații comuniste din România și până la un punct, a crezut cu tărie în această ideologie.
Chiar a fost trimis la studii politice la Moscova, și extrem de important pentru ce a urmat, Richard Wurmbrand era pe atunci ateu. Mai mult, a făcut închisoare în numele Partidului Comunist, aflat pe atunci în ilegalitate, și pe când era în detenție la Doftanta, a cunoscut mai mulți lideri comuniști, inclusiv pe Gheorghe Ghiorgiu Dej. Din discuțiile cu aceștia ar fi realizat că idealurile comuniste sunt cel puțin utopice. După acea prima detenție, Wurmbrand s-a îmbolnăvit de tuberculoză și pe când se afla în convalescență, a primit o Biblie de la un tâmplar sas în casa căruia a fost găzduit. Acela a fost momentul în care Wurmbrand, născut evreu și devenit ulterior ateu, a ales creștinismul. Mai mult, în anii care au urmat a devenit pastor luteran.
După al Doilea Război Mondial, comuniștii abia instalați au preferat să folosească religia, în loc să o interzică pur și simplu. Prin umare, în 1945, a fost convocat un Congres al Cultelor, în ceea ce astăzi este clădirea Patriarhiei. Au participat 2.000 de preoți, pastori, rabini sau imami și deasupra scenei trona un portret al lui Stalin.
Pe scurt, prim-ministrul Petru Groza le-a cerut celor prezenți să coopereze cu regimul comunist, propunerea sa fiind primită cu ropote de aplauze. Singurul care s-a opus a fost Richard Wurmbrand, care a și luat cuvântul. E drept că nu a apucat să zică prea multe, pentru că microfonul i-a fost tăiat rapid. Din acel moment, pentru Wurmbrand a început coșmarul. A fost arestat într-o dimineață de duminică, pe când mergea la biserică.
Cu totul, a petrecut 14 ani în închisorile comuniste, timp care a fost supus la chinuri pe care le-a descris în cărțile sale. Soția sa a fost trimisă la Canal și pe perioada detenției, Wurmbrand, și-a văzut fiul o singură dată. Întâlnirea nu a durat mai mult de câteva minute și a fost întreruptă de țipetele gardienilor. Wurmbrand era bolnav de tuberculoză și a primit de la fiul său câteva fiole de streptominicină, pe care a ales să i le dea altui deținut, aflat într-o situație mai gravă. Wurmbrand si-a petrecut o bună parte din detenție sigur, în celule întunecate, fără ferestre, din care era scos doar pentru a fi torturat și interogat. Pentru a nu-și pierde mințile în perioada de izolare totală, ținea predici în fața unui public imaginar.
Când i s-a permis să intre în contact cu alți deținuți, a convertit la creștinism mulți atei declarați. Încă și mai mulți au fost cei aflați pe moarte, care au găsit alinare în vorbele lui Wurmbrand. Potrivit celor care i-au fost colegi de suferință, Richard Wurmdrand obișnuia să se roage pentru torționarii săi. Îi îndemna și pe ceilalți deținuți să facă la fel.
“Când am fost întrebat cu ce scop am descris atrocităţile comunismului, am căutat în interiorul meu motivul real care m-a determinat să fac lucrul acesta. Ei bine, trebuie să o ştiţi: îndeosebi pentru a stârni mila dumneavoastră faţă de comunişti, care-şi împovărează sărmanele lor conştiinţe cu sângele atâtor victime”, scria Richard Wurmbrand în memoriile sale.
A fost eliberat în 1965 și un an mai târziu, a fost răscumpărat de o organizație creștină din Norvegia pentru suma de 10.000 de dolari. S-a stabilit în Statele Unite, unde a înființat “Vocea martirilor”, o organizație care lupta împotriva persecuției creștinilor .
În 1966 a ținut un discurs în fața Comisiei pentru Securitate a Senatului American, unde a povestit atrocitățile regimului comunist din România. Privit cu îndoială , Wurmbrand le-a arătat senatorilor cele 18 cicatri de pe trupul său.
În ciuda chinurilor groaznice prin care a trecut, Richard Wurmbrand a trăit 92 de ani. S-a stins în 2001, în Statele Unite ale Americii, dar înainte să moară a apucat să revină în România, pentru a depune flori la mormintele celor care l-au torturat.
