Piatră de încercare pentru mulți bucătari, motiv de chibițat nesfârșit pe internet, dar în realitate o rețetă simplă, cu puține variațiuni și cu puține ingrediente.
Înainte de a începe să-i blamăm pe români pentru că le place să pună smântână dulce la carbonara, se cuvine să spun că am aflat un lucru înfricoșător de la niște românce măritate cu italieni din nordul Italiei: și soților lor le plac pastele carbonara tot cu smântână dulce, și nici nu tușesc dacă în loc de guanciale, pastele conțin pancetta.
Dar, să spunem că rețeta cea mai cunoscută conține guanciale, practic falcă de porc afumată, ou și brânză pecorino romano. Plus piper.
Învățați să consturim sosurile în tigaie, procedăm întocmai, dar e posibil să nu ne iasă, sosul pentru carbonara fiind sensibil. Nu-i greșit să schimbăm puțin procedura și să începem sosul la rece, el urmând să se gătească oricum în contact cu pastele fierbinți. Înainte de orice, puneți apă la fiert, cu puțină sare.
Când dă în clocot puneți spaghetele, cam 250 de grame pentru două porții generoase.
Fierbeți-le cât scrie pe ambalaj și scurgeți-le de apă, dar nu de tot, să rămână umede. Sau păstrați câteva linguri din apa în care au fiert.
Între timp tăiați cubulețe și rumeniți falca de porc, pe care o puteți înlocui cu pancetta, dar rămâne între noi. Spargeți într-un vas mare un ou și puneți peste el patru-cinci gălbenușuri și 200 de grame de brânză pecorino dată prin răzătoarea fină.
Carnea s-o fi răcit puțin între timp, deci puteți să o turnați peste ou, cu tot cu grăsimea pe care o lasă. Condimentați cu piper zdrobit proaspăt și amestecați bine.
Puneți apoi pastele fierbinți și puțin din apa în care au fiert, direct peste amestecul de ou, brânză și carne.
Amestecați bine și repede. Sosul trebuie să fie mătăsos, bogat și foarte gustos. Dacă vă place cu mai mult sos, mai puneți un gălbenuș.
