Scandalul a izbucnit acum aproape 2 luni, când părinţii unui elev de clasa întâi au făcut publice o serie de înregistrări cu învăţătoarea care le teroriza copilul la clasă.
A fost declanşată, fireşte, o anchetă. Potrivit legii, sancţiunea a trebuit să fie votată de Consiliul de Administraţie al şcolii – cu alte cuvinte, colegii şi, probabil, prietenii din cancelarie ai acestei profesoare au votat secret ce sancţiune să i se aplice.
Directorul şcolii a cerut eliminarea profesoarei din învăţământ, considerând că nu are ce căuta la catedră cu un asemenea comportament.
Ce au votat colegii?
Amendă de 15% din salariu pe jumătate de an.
Dezamăgit de rezultatul votului, directorul şcolii, care propusese concedierea profesoarei, a demisionat el. A demisionat şi directorul adjunct, din aceleaşi motive.
Să mai spunem un lucru: Monica Chiorean, învăţătoarea în vârsta de 47 de ani, lucrează la catedră de peste 20 de ani; ea şi-a justificat izbucnirile nervoase, prin faptul că are probleme personale grave. Învăţătoarea urmează să revină la catedră în zilele următoare. Între timp, părinţii copilului umilit de ea l-au mutat la o altă şcoală.
Acum, despre semnificaţia întregii întâmplări: problema este că, în ţara asta, diferite sancţiuni trebuie aplicate cuiva care comite o greşeală, sau o infracţiune, tocmai de către colegii celui judecat. În uriaşa majoritate a cazurilor, sancţiunile nici nu există sau sunt mai mult nişte mângâieri pe cap.
Aşa, iată, profesorii judecă profesori, medicii îşi judecă colegii, când sunt acuzaţi de pacienţi de diferite abuzuri, iar parlamentarii votează, în Parlament, dacă să permită sau nu procurorilor să aresteze un coleg parlamentar.
În cazul ăsta, să lăsăm chiulangiii să judece absenţele chiulangiilor, vitezomanii să dea amenzi pentru depăşirea vitezei – sau nu – şi escrocii să-şi penalizeze colegii de breaslă care comit escrocherii. Că doar trăim în Republica Fantastică România.
