Când ați făcut ultima oară cartofi prăjiți? Sau când ați prăjit ultima oară chilteluțe sau gogoși? Și foarte important, ce ați făcut cu uleiul care v-a rămas? Foarte probabil, l-ați aruncat în toaletă sau chiuvetă, dar pe cât de împământenit este acest obicei, pe atât este de nociv pentru mediu.
În primul rând, uleiul are tendința să blocheze țevile de canalizare și invariabil, se produc scurgeri sau refulări. Dar cum jumătate din țară nu are acces la canalizare, uleiul ars ajunge frecvent direct în sol sau în apă. Ca idee, un singur litru de ulei alimentar uzat poate polua cantitatea de apă necesară unui om timp de 14 ani.
Desigur, uleiul alimentar se poate recicla, dar sincer vorbind, când ați făcut asta ultima oară? Sau dacă dumneavoastă adunați uleiul și îl duceți la punctele de colectare, mai aveți prieteni care fac la fel?
Mă aflu într-un hipermarket din Nordul Capitalei, chiar în dreptul centrului de colectare al uleiului. Scrie așa: “Uleiul folosit nu este sănătos. Nici pentru tine, nici pentru natură. Vino cu 3 litri de ulei folosit și primești un litru de ulei proaspăt pentru gătit”. Bun. Sună tentant, dar în 30 de minute de când stau aici, nu au văzut pe nimeni să facă asta. Sunt curios cum merge campania aceasta, care a început în urmă cu ceva timp.
Am aflat mai multe de la Cristina Butnaru, manager de department la Carrefour.
– Uleiul uzat colectat de noi ajunge într-o filieră de procesare și e trimis către industria de biocombustibil.
– Cât ulei ați colectat în ultima perioadă? Ne puteți da un ordin de mărime?
– Săptămână trecută au venit vreo 30 de persoane. De regulă, vin cu 5 litri de ulei. Și mai sunt și restaurantele care vin cu 15, 20 de litri de ulei.
Așadar, 30 de persoane într-o săptămână, la un magazin în care intră zilnic mii de oameni. Ce de drept, campania a început în urmă cu mulți ani și de atunci, s-au strâns peste 260.000 de litri de ulei alimentar uzat. Și cum un litru de ulei poate polua 1 milion de litri de apă, impactul nu este unul de neglijat. Programe similare, de colectare și recompensare cu diferite produse, mai au și hipermarketurile Auchan sau benzinăriile Mol și OMV. Dar chiar și așa…
– În cercul dumneavoastă extins de cunoscuți, câți recilează uleiul? Unul din câți?
– Poate unul dintr-o sută.
– Așa puțini? Mă așteptam să spuneți mai mulți.
– Nu. Așa puțini sunt.
– Restul îmi imaginez că îl aruncă în toaletă sau chiuvetă.
– Da.
Răzvan Popescu este biolog la Oceanic Club.
– Dacă locuiești departe de un astfel de centru care asigură reciclarea, nu ai ce să faci. Pentru o persoană mai în vârsta e complicat să care. Eu mă duc cu mașina. Și am portbagajul plin cu materiale reciclabile. O zi din lună mi-o aloc pentru asta. Îmi murdăresc mașina și o uzez, dar nu toată lumea poate face asta. Din păcate, multe firme de genul ăsta s-au inchis între timp, din cauza lipsei facilităților care să stimuleze.
– Confirm ce spuneți. Înainte să vorbim, am sunat la o firmă din București care venea la tine acasă să îți ia uleiul, dar mi-au spus că vor închide în curând. Ca să renteze deplasarea pentru ei, tu trebuia să strange 15 litri de ulei.
– Dacă îmi permiteți, atâta ulei strângeau bunicii mei într-o iarnă și ceva.
– Eh, iată…
Dacă locuiești la sat sau într-un oraș mic, situație în care se află mai mult de jumătate din populația țări, nu prea ai unde să reciclezi uleiul. Și nici în canalizare nu poți să-l arunci, pentru că ce să vezi? Jumătate din țară nu are canalizare. Prin urmare, uleiul ajunge frecvent în apă și în sol.
– În momentul în care se depune pelicula de ulei și nu se mai oxigenează apa, ce se întâmplă cu fauna și flora acvatică?
– Rezultatul e moartea prin asfixiere. Sunt câteva bălți pe lângă București care au problema asta. La fel și o bună parte a lacului Tăbăcărie din Constanța, unde locuiesc. Și golfurile mici din Sudul litoralului au problema asta, unde nu prea circula apa marină. Acolo există o densitate mare de turiști și de prestatori de servicii alimentare.
– Practic, restaurantele, și nu numai, deversează direct…
– Nu doar restaurantele. Și unele hoteluri.
– Dacă scapi uleiul în chiuvetă uleiul nu ajunge direct în lac în mare, e până la urmă răul cel mai mic. În condițiile în care mai întâi la o stație de tratare a apei mai întâi…
– Da, dar când plouă mult, cum s-a întâmplat acum câteva luni, stațiile de tratare trebuie să dea drumul unei părți de apă. Nu acum altfel.
– Și îi dau drumul apei așa cum e la momentul respectiv, mai mult sau mai puțin tratată…
– Exact.
– Ce se întâmplă dacă arunc uleiul pe câmp?
– Îmbibarea solului cu ulei face imposibilă menținerea apei. Practic, acolo vor crește doar plante rezistente la secetă.
– Deci, solul devine neroditor.
– Da. Și asta pentru ani sau zeci de ani de zile.
Dacă locuiți la oraș, sunt șanse destul de mari să aveți prin preajmă un centru de colectare al uleiului uzat. După ce s-a răcit, treceți-l printr-o sită și turnați-l într-o sticlă de plastic. În schimbul lui, la centrul de colectare ați putea primi ulei de gătit proaspăt, apă plată, detergenți sau alte produse.
Victor Marin
Foto: Facebook/Reciclez ulei
