Dacă la mai bine de 30 de ani de la Revoluție ne întrebăm: ce știm despre comunism, este o problemă.
Dacă răsfoim manualele de istorie și vedem că informațiile despre comunism se reduc la o jumătate de pagină, este o mare problemă.
Și dacă încă mai spunem că era mai bine în comunsim, e clar că am pierdut ceva pe drum, în acești peste 30 de ani.
Ceva important pentru noi, ca societate. Putem recupera? Ne pasă?
Luna trecută, unul dintre institutele care se ocupă de studierea comunismului rămânea fără conducere. Și ne-am amintit că, de ani de zile, institute, consilii, comisii întorc comunsimul pe toate părțile, îi cercetează arhivele și, uneori, scot la lumină informații sau jumătăți de adevăr, proiecte neterminate, procese uitate.
Poate tocmai de aceea, orice discuție, orice dezbatere despre comunism, fie ea și fără un aparent motiv, e necesară.
Spunem noi că ne face bine, ca societate, să vorbim despre istoria noastră recentă. Ca să nu uităm, sau ca să învățăm.
O asemenea dezbatere a provocat Liliana Nicolae.
