Refugiații ucraineni continuă vină în fiecare noapte cu autocarele în autogara Filaret din București. Numărul lor s-a mai redus comparativ cu primele zile ale războiului, însă traumele trăite de aceștia sunt poate mai puternice, spun voluntarii care află zi de zi alături de oamenii fugiți din calea războiului.
Refugiații au în continuare nevoie de alimente, îmbrăcăminte și produse diverse.
Noapte de noapte, autogara Filaret prinde viață, atunci când cele mai multe autocare aduc refugiați din toate colțurile Ucrainei. De la Odessa, Nikoalev, Kiev, Harkov vin cei mai mulți.
La început ajungeau și refugiați din Mariupol, spune un voluntar, însă pe măsură ce bombardamentele s-au intensificat în zona respectivă, locuitorilor le-a fost tot mai greu să părăsească zona.
Femeile mărturisesc că au fost supuse, de către militarii ruși, la orori de neînchipuit. Ne-a detaliat Alexandru Soare, un voluntar al Asociației Anaid care vine în fiecare zi să ajute refugiații:
„A pus o fată piciorul jos aici, din autocar, și a început să tremure, să plângă și să spună „nu vreau să mă mai duc în altă parte, am nevoie să rămân aici până se termină războiul” și nu puteam s-o stăpânim. O doamnă care tot la fel, a coborât din autocar, a pus piciorul jos și a înceut să plângă, să tremure și ne-a povestit că a fost un cordon și s-au bombardat toate mașinile, s-au tras în toate mașinile și că ea și cu cei din mașina ei au scăpat și restul toți au murit. O fată care a venit și a spus „pe mine m-au vilat rușii”. Traume.”
Ajung și zeci de copii noapte de noapte, care sunt întâmpinați cu ouă de ciocolată, spune voluntarul:
„În momentul în care coboară un copil îi ofer un ou Kinder, e minunat să vezi zâmbetul, să-și spună mulțumesc și să zâmbească, să se bucure la oul acela.”
Donațiile au început să scadă, iar voluntarii fac un apel către cei care pot ajuta cu diverse produse de care cetățenii ucraineni au mare nevoie. Este vorba, printre altele, de cărucioare pentru copii, haine, genți de transport și obiecte de igienă.
