Universitățile ar trebui să se numere printre instituțiile care modernizează societatea în care trăim. În România, modernizarea ar trebui să cuprindă și un proces serios de reducere a birocrației și de informatizare a serviciilor. În România sunt 93 de universități și doar 9 dintre ele fac înscrieri on-line. Dar atenție! Nu e vorba de toate facultățile din cadrul universităților respective! În rest, te prezinți cu dosarul la facultatea respectivă și dacă ești din Oradea și vrei să dai la Politehnică în București, ai o problemă. Și asta fără a lua în calcul situația în care ai lăsat acasă vreun document necesar înscrierii. Ca idee, ar fi absurd ca un absolvent să vină de la Oradea la București de mai multe ori, pentru înscriere, pentru examen și apoi, pentru confirmarea înscrierii. În principiu, examenele au loc la câteva zile după termenul limită de înscriere, așa cel mai simplu pentru candidații din provincie este să își depună dosarul pe ultima sută de metri. Desigur, această practică duce la formarea cozilor, dar în acest fel, costul de înscriere se reduce la un singur drum și câteva nopți de cazare. În mod frecvent, pentru două persoane, pentru că absolvenții sunt însoțiți cel mai adesea cu un părinte. Nu mai punem la socoteală taxele de înscriere, între 100 și 350 de lei în București. Paradoxal, tinerilor români le este mult mai ușor să se înscrie, (evident, on-line) la universitățile din străinătate.
