Un videoclip devenit viral pe rețelele de socializare prezintă o discuție inițiată de un adolescent cu tatăl său. Copilul îi dă telefon tatălui și-i spune din senin că-l iubește. Și insistă asupra acestui lucru. Reacția părintelui este rigidă și stângace. Miile de comentarii analizează nu doar reacția părintelui, dar în general relațiile dintre părinți și copii. Educaţia tradiţională românească nu încuraja folosirea cuvintelor ”te iubesc” sau deschiderea în relațiile dintre părinți și copii. Generațiile mai noi sunt mai deschise, însă.
„Cred că faptul că spui <<Te iubesc>> nu strică nimănui. Și atunci, indiferent în ce cadru ai face lucrul acela, când este vorba despre copilul tău, cred că chiar nu contează unde ești”
Cătălin Striblea: Mihaela, ai văzut clipul?
Mihaela: „Da, chiar am văzut clipul și sincer m-a surprins cumva reacția copilului și a părintelui, de asemenea. Ciudată reacție, totuși”.
Cătălin Striblea: Vorbeam cu Sorin Niculescu mai devreme și mi-a zis o nuanță pe care nu am detectat-o: ia gândește-te că îți sună telefonul, că ești înconjurat de colegii de muncă și sună telefonul. Ești pe speaker, se aude, te sună copilul și-ți spune „Te iubesc!”. Și tu de față cu toată lumea trebuie să-i spui „Te iubește tata!”.
Mihaela: „Cred că faptul că spui <<Te iubesc>> nu strică nimănui. Și atunci, indiferent în ce cadru ai face lucrul acela, când este vorba despre copilul tău, cred că chiar nu contează unde ești. Eu am un băiețel de 7 ani și unul de 16 ani aproape. Nu-i ușor să fii mamă de adolescent, nici să fii mamă de copil mai mic, dar pot să spun că indiferent care dintre ei m-ar suna și la ce oră m-ar suna sau în ce cadru, niciodată nu aș ezita. Nici nu aș sta pe gânduri”.
Cătălin Striblea: Și acum spune-ne cum este să fii mamă de adolescent care aruncă o cameră în aer și tu trebuie să-i spui te iubesc…
Mihaela: „Probabil că nu-i spun exact atunci când aruncă o cameră în aer <<Te iubesc>> pentru că spiritele se încing, suntem oameni și nici nu poți să închei cu <<Te iubesc>>, dar așa cum eu cred că lucrurile trebuie rezolvate și de cele mai multe ori reușim să ne înțelegem.
Adolescența este o vârstă destul de dificilă și pentru noi, dar și pentru ei și atunci nu spun că nu mă supăr, nu spun că nu trec uneori prin sentimente de furie, de supărare, dar cred că eu sunt adultul și am reușit pe parcursul anilor să moderez acea furie pentru că îmi amintesc tot timpul că eu sunt adultul”.
„Dragostea care ți se oferă sau dragostea pe care o oferi copilului se simte înapoi și se întoarce”
Mioara: „Eu am doi copii, sunt total diferiți. Sunt iubiți la fel, dar unul dintre ei vine mai mult la mine să-mi spună <<Te iubesc>>”.
Cătălin Striblea: Care? Cel mai mic?
Mioara: „Cel adoptat. Probabil că simte nevoia să audă de la mine mai des, iar eu crescută ca orice român într-o familie în care nu se zicea foarte des, reacționez mai greu. Ea m-a învățat să spun <<Te iubesc>>. Fiecare dintre noi are nevoie să simtă chestia asta. Unul mai mult, unul mai puțin. Chiar dacă un copil nu aude te iubesc, dacă părintele îi arată, el simte, dar uneori are nevoie și să audă. […]
Dragostea care ți se oferă sau dragostea pe care o oferi copilului se simte înapoi și se întoarce și fiecare copil care simte să i se spună te iubesc probabil că are nevoie de o conexiune sau de o confirmare mai des decât altul”.
Urmărește aici întreaga emisiune „România în Direct” cu Cătălin Striblea
Sursa foto: Shutterstock
Citește și: Profesoara care predă pentru un singur elev în Italia: Școala este un drept al tuturor | AUDIO
