Prima regină a României Mari s-a născut în Anglia, în octombrie 1875.
Marie Alexandra Victoria pe numele ei de botez, avea să rămână în istorie ca Regina Maria a României. Părinții săi erau Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg, duce de Edinburgh, și Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei.
Pe atunci, era o practică uzuală că membrii diferitelor familii regale să își întărească legăturile prin căsătorii, așa că sub o formă sau alta, Regina Maria se înrudea cu mai toate capetele încoronate ale Europei. S-a și spus că Primul Război Mondial a fost un conflict între membrii aceleiași familii, dar asta e alta poveste.
Regina Maria a crescut la reședința din Eastwell Park, din comitatul Kent. A primit o educație specifică femeilor care se pregăteau să urce pe tron, și probabil, cel mai important lucru pe care l-a învățat a fost să pună binele celor mulți mai presus decât binele personal.
Apropiații o alintau Missy și când tatăl său, ducele de Edinburgh, a fost numit comandant al Flotei Britanice din Marea Mediterană, toată familia a trebuit să se mute în Malta. Pe când avea 13 ani, l-a cunoscut pe cel care avea să devină George al 5-lea, Rege al Marii Britanii.
În alte circumstanțe, cei doi poate ar fi trăit o poveste de dragoste, dar în familiile de viță nobilă, căsătoriile din iubire sunt mai degrabă o excepție. Prin urmare, părinții au decis ca Marie Alexandra Victoria să devină soția lui Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen. Altfel spus, cel care avea să rămână în istoria României ca Ferdinand Întregitorul de Țară. Maria avea doar 17 ani când s-au căsătorit și după cum ea însăși avea să recunoască, mariajul era înainte de orice o formă de îndeplinire a datoriei.
„Noi suntem naturi total diferite, (…) În tinerețea noastră ne făceam unul pe altul să suferim, eram ca doi cai rău împerecheați, deși erau întotdeauna probleme asupra cărora cădeam de acord”, spunea Regina Maria. În anii care au urmat, chiar contemporanii au admis că Regina și-a pus în slujba țării toate relațiile de rudenie cu capetele încoronate ale Europei și că într-o bună măsură, mulțumită ei, România a intrat în Primul Război Mondial alături de Antanta. E bine știut că Regele Ferdinand, născut și crescut în Germania, și-a dorit o alianță cu Puterile Centrale. Și dacă tot a venit vorba, în timpul Primul Război Mondial, Regina Maria a petrecut mult timp îngrijind răniții evacuați de pe front. A fost unul dintre motivele pentru care a fost respectată chiar și de cei care o contestau.
“Oricâte greșeli va fi comis Regina Maria, înainte și după război, războiul rămâne pagina ei, (…) pagină care se va așeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. (…) Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des inutile, provocate de dorința ei de mai bine”, spunea Constantin Argetoianu, care avea să devină prim-ministru al României.
După moartea lui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea, Regina Maria a fost îndepărtată din viața politică, retrăgându-se la reședințele din Balcic și Bran.
În ultimii doi ani de viață, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa. A revenit în țară și s-a stins la castelul Pelișor din Sinaia, în iulie 1938. A fost înmormântată la Curtea de Argeș, alături de toți regii și reginele României.
