Fiu al regelui Carol al II-lea (1930-1940) și al reginei Elena, principesă a Greciei, Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia.
După decesul regelui Ferdinand (12/24 august 1865-20 iulie 1927), bunicul său, în condițiile în care prințul Carol, moștenitor al tronului, renunțase oficial la succesiune, Mihai I a devenit rege al României, la numai 6 ani.
Din cauza vârstei, prerogativele demnității regale au fost asumate, în 1927, de o Regență (1927-1930), în componența căreia intrau unchiul regelui, principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Curții de Casație și Justiție. Mihai I a studiat sub îndrumarea celor mai iluștri profesori.
Detronat după revenirea din exil a regelui Carol al II-lea, pe 8 iunie 1930, primeşte titlul simbolic de Mare Voievod de Alba – Iulia, urmează cursurile unei şcoli particulare stricte cu sediul la Palatul Regal şi începe instrucţia militară.
La şaisprezece ani este ridicat la rangul de sublocotenent al Batalionului I de Vânători de munte şi depune jurământul de credinţă faţă de Rege. Totodată, Mihai I a fost cel mai tânăr mareşal al Armatei române.
În anul 1937, îl însoţeşte pe Carol al II-lea în vizita oficială în Polonia şi reprezintă România la încoronarea regelui George al VI-lea, iar în anul 1938, ia parte la turneul diplomatic al regelui Carol al II-lea la Londra, Paris şi Bruxelles, dar şi la istorica întrevedere cu Hitler, din 24 noiembrie 1938.
Pactul Ribentropp – Molotov, din 23 august 1939 şi Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, cu consecinţe dezastruoase asupra României, grăbesc sfârşitul domniei controversate a lui Carol al II-lea.
Obligat să părăsească ţara pe 6 septembrie 1940, Carol îl lasă pe fiului său, Mihai I, la conducerea ţării. Pus în faţa faptului împlinit, la aproape nouasprezece ani, Mihai depune pentru a doua oară jurământul de credinţă faţă de naţiune şi Parlament.
Marcată de duplicitatea Occidentului, soarta României părea pecetluită: prin voinţa mareşalului Antonescu, autointitulat ,,Conducătorul”, România intră în război de partea Axei contra voinţei Regelui pe tron.
Antonescu proclamă Statul legionar (14 septembrie 1940 – ianuarie 1941), declară război Uniunii Sovietice, la 22 iunie 1941 şi acţionează peste autoritatea de drept a regelui. Conştient de consecinţele dezastruoase ale politicii lui Antonescu, regele Mihai decide să schimbe cursul istoriei.
Pe 23 august 1944, la orele 22.00, Radio România transmitea mesajul regelui, prin care armata română întorcea armele împotriva Germaniei naziste, iar Constituţia din 1923 era repusă în drepturi. Pentru serviciile aduse umanităţii prin gestul istoric de la 23 august, regele Mihai a fost onorat de preşedintele Statelor Unite cu ,,Legiunea de merit” şi de către U.R.S.S., cu ,,Ordinul Victoria”.
Constrâns să recunoască în cele din urmă un guvern comunist, condus de Petru Groza (6 martie 1945 – 30 noiembrie 1946), regele face demersuri disperate în vederea limitării pericolului roşu în România.
Acţiunile sale diplomatice sunt sortite însă eşecului. După ,,greva regală” din august 1945 – decembrie 1946, regele Mihai I este obligat – în absenţa unui suport extern – să recunoască alegerile măsluite din noiembrie 1946.
Pe 30 decembrie 1947, politicienii comuniști l-au forțat pe regele Mihai I să abdice și să părăsească țara, în ianuarie 1948, împreună cu familia. La scurt timp, acesta a făcut declarații privind abdicarea sa forțată. Reacția conducerii comuniste nu a întârziat să apară, în urma deciziei Consiliului de Miniștri din 22 mai 1948, familiei regale i s-a retras cetățenia română și i s-au confiscat bunurile membrilor săi.
Mihai I s-a căsătorit pe 10 iunie 1948, la Atena, cu Ana de Bourbon Parma, din familia regală a Danemarcei.
Altețele lor regale au cinci fiice: Margareta (n. 1949), Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957) și Maria (n. 1964).
În 1948, efectuează vizite la Londra şi New York în încercarea de a sensibiliza Occidentul faţă de abuzurile regimului României Socialiste. În anii ’50, pune bazele Comitetului Naţional Român.
În aprilie 1992, fostul suveran, împreună cu familia sa, au sărbătorit, pentru prima oară după 44 de ani, zilele de Paște la Mânăstirea Putna și au vizitat Bucureștiul, în cadrul unei vizite cu caracter privat.
Pe 21 februarie 1997, prin Hotărârea de Guvern nr. 29, s-a revocat Decizia Consiliului de Miniștri din 22 mai 1948, Mihai I devenind cetățean român.
Pe 2 martie 2016, Consiliul Regal a transmis faptul că regele Mihai se retrage din viața publică, după ce a fost diagnosticat cu leucemie, fiind supus unei intervenții chirurgicale. Casa Regală este reprezentată în toate acțiunile publice de către fiica sa Margareta, Custodele Coroanei.
Regina Ana, soția regelui Mihai a încetat din viaţă pe 1 august 2016, în Elveția. Înmormântarea a avut loc, pe 13 august, la Curtea de Argeș, în noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală.
