Regele Mihai I al României a încetat din viață.
Pe 8 noiembrie, Casa Regală anunţa că Regele Mihai este ‘în stare de suferinţă’, alături de el fiind principesa Margareta şi principele Radu, cu ocazia marii sărbători a Sfinţilor Mihail şi Gavriil. Nu a fost organizat niciun eveniment cu ocazia zilei onomastice.
La reşedinţă s-au aflat angajaţii Casei Majestăţii Sale detaşaţi în Elveţia şi maicile de la mănăstirile din România care îl asistau pe Rege. Cu o seară înainte, pe 7 noiembrie, un trimis al mitropolitului Europei Occidentale şi Meridionale, Iosif, i-a dat Regelui Mihai Sfânta Împărtăşanie.
Principesa Moştenitoare Margareta şi principele Radu au ajuns pe 5 noiembrie în Elveţia, după ce starea generală a fostului suveran se agravase şi prezenta o slăbiciune accentuată, cu o scădere semnificativă a rezistenţei.
Regele Mihai a împlinit 96 de ani pe 25 octombrie
Viața Regelui Mihai I s-a desfășurat între exil şi întoarcerea în ţară
Născut pe 25 octombrie 1921, a fost suveran al României de două ori : după moartea bunicului său Ferdinand (între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930 ) şi după renunţarea la tron a tatălui său, Carol al II-lea (decembrie 1925). A fost detronat de tatăl său după doar trei ani; și a reprimit coroana un deceniu mai târziu, după abdicarea lui Carol al II-lea ( între 6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947).
Din iunie 1930, a urmat cursurile unei școli organizate la palat, alaturi de copii reprezentând toate colțurile țării și toate categoriile sociale.
În adolescența, ca Principe Moștenitor, a urmat cursuri de sport și a început pregătirea militară. La vârsta de 16 ani a devenit sublocotenent în armata română.
La 10 mai 1941, prin decret semnat de Ion Antonescu, a fost înălţat la gradul de mareşal. După colaborarea României cu Germania în al Doilea Război Mondial şi după ce forţele sovietice au intrat în România, Regele a organizat arestarea lui Antonescu, în 23 august 1944.
Pe 6 martie 1945, presiunile Uniunii Sovietice l-au forţat pe Mihai să numească un guvern pro-sovietic dominat de Partidul Comunist Român prim ministru fiind Petru Groza. În același an era decorat de către Stalin cu Ordinul Victoria pentru curajul dovedit în răsturnarea lui Antonescu și pentru stoparea războiului contra Aliaţilor.
Până în ianuarie 1946, prin „greva regală”, a încercat, fără succes, să se opună guvernului Petru Groza, refuzând să-i semneze decretele.
A fost forțat să abdice în 30 decembrie 1947. sub ameninţarea uciderii, în caz de refuz, a 1000 de tineri deţinuţi de comunişti. Actul abdicării nu a fost niciodată sancţionat de Parlament. În exil, a locuit în Anglia și în Elvetia. S-a căsătorit cu Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, devenita Regina Ana a României, cu care a avut 5 fiice. Devenit persoană particulară, Regele Mihai a muncit pentru a-și întreține familia. A construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie, a fost pilot de încercare la o firmă americană , a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate, pe care ulterior a vandut-o.
Până în 1989, a adresat pe cale radiofonică , în special de Anul Nou, mesaje de îmbărbătare poporului roman.
Din biroul său de la Versoix și, începand cu 2001, din cel de la București, Regele Mihai a militat pentru intrarea Romaniei în NATO și în Uniunea Europeana, a încurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piață, păstrarea culturii naționale, respectarea și garantarea proprietății private, consolidarea statului de drept și a democrației.
