Este timpul să vorbim de resetarea României, așa cum a spus președintele. Mari și spectaculoase cuvinte. Și care sunt rostite de fiecare dată când o nenorocire lovește România. Măcar de data asta o să se întâmple?
Imediat după ce Parlamentul a votat condiționat prelungirea stării de urgență, președintele Iohannis a rostit cel mai dur discurs politic de la începutul crize. Acesta viza coaliția PSD-ALDE, Pro România, UDMR. Președintele spune că România trebuie să scape de politicieni iresponsabili. A numit majoritatea din Parlament drept nelegitimă și a spus că ”E inacceptabil și revoltător să-i vedem dând lecții azi pe cei care au lăsat spitalele fără resurse, au distrus sistematic sisteme întregi.” Apoi a adăugat că acest efort de corectare a vechilor erori va continua accelerat după criză.
”Această criză ne-a dat lecții dureroase, care trebuie însușite, despre nevoia de a întări statul, despre nevoia stringentă de a restructura serviciile publice pentru a elimina clientelismul și de a susține zonele care alcătuiesc fundamentul unui stat funcțional, aflat realmente în slujba cetățeanului.
Pentru a putea progresa și a recupera din pagubele grave produse de epidemie, resetarea României este acum mai necesară și mai urgentă decât oricând.”
Mă bucur că domnul președinte Iohannis a ajuns la concluzia noastră că azi plătim 30 de ani de greșeli, de politicianism, de pile. Modul de a face politică din România ne-a transformat într-un stat slab, vulnerabil, putred de corupție și din care, vorba unuia dintre vorbitorii României în Direct, lumea a plecat fugind. PSD și aliații au desăvârșit această stare, dar nu singuri.
Mă bucur că vede toate aceste lucruri în cel de al 12-lea, dacă nu al 13-lea ceas. Și că este dispus din nou să ne îndrepte după această dramă. Bunele intenții sunt valoroase. Dar de fiecare dată când are acest gând să se uite la propriul guvern care face acorduri electorale cu Biserica încălcând recomandările sale. Sau să vadă că același guvern se ferește să deranjeze aparatul bugetar, acolo unde se concentrează cea mai mare povară a statului român, dar și toată pilăraia de partid. Și să se dea un pas mai în spate să se uite la vizita sa la Suceava când a dat binecuvântarea directorului Râmbu, la spitalul de sub pulpana jupânului Flutur.
Spre lauda sa, domnul Iohannis a ținut drept cârma în aceste luni și și-a asumat această criză. Nu a fugit, nu s-a ascuns, a impus măsuri corecte. Dar mereu trebuie să știe că schimbarea îi privește și pe ai lui, nu numai pe ceilalți. Și că aceasta e o schimbare profundă, a unui mod vechi de a face politică cu aranjamente și compromisuri de suprafață, cu unul în care să pornim o țară modernă.
Da, domnule Iohannis, după 30 de ani e timpul să vină o altă generație de politicieni. Ca în orice criză, și în aceasta este ascunsă o oportunitate. Condusă corect, România are o șansă uriașă. Se poate despovăra de instituții inutile, poate să se lipsească de clientela de partid, poate face loc unor oameni noi. România poate renunța la finanțarea unui uriaș aparat bugetar pentru a băga banii în infrastructură critică.
Domnul Klaus Iohannis nu mai are nicio miză electorală. Se poate desprinde cu ușurință și fără suferințe de partidul care l-a propulsat. E o șansă suplimentară. Cu o condiție: tot ce-a spus să nu fie un discurs, ci o credință!
