Marea Britanie și-a trimis militarii în Irak în baza unor amenințări exagerate și bazându-se pe informații neverificate suficient.
Iată principala concluzie a Comisiei speciale care a anchetat participarea Regatului Unit la invazia americano-britanică asupra Irakului, în 2003.
În luna martie a acelui an, intervenția armatei britanice nu era necesară, întrucât regimul lui Saddam Hussein nu reprezenta, în acel moment, o amenințare reală, arată John Chilcot – cel care a condus ancheta.
În replică, premierul britanic de la acea vreme, Tony Blair, afirmă că a acţionat cu “bună credinţă” şi acuză raportul de “minciună” şi “înşelătorie”.
Ancheta, începută în urmă cu 7 ani
Ancheta privind intervenția Marii Britanii în Irak, alături de trupele americane, a fost începută în 2009.
Peste 150 de martori au fost audiaţi, iar membrii comisiei speciale care a întocmit raportul au analizat 150 de mii de documente.
Concluziile au fost prezentate de președintele comisiei – John Chilcot.
”Marea Britanie a decis să participe la invadarea Irakului înainte de a epuiza soluțiile pașnice privind dezarmarea. Intervenţia militară nu era absolut necesară în acel moment. În martie 2003, nu exista o ameninţare iminentă din partea Administraţiei Saddam Hussein”, a spus autorul raportului.
John Chilcot a denunţat faptul că Guvernul, condus atunci de Tony Blair, s-a bazat pe informații ale serviciilor care nu au fost verificate.
Una dintre ele se referea la presupusele arme de distrugere în masă din Irak.
Fostul premier laburist a reacționat și a spus că a acţionat cu “bună credinţă”. În plus, a acuzat raportul Chilcot de “minciună” şi “înşelătorie”.
Tony Blair a spus că își asumă răsunderea pentru deciziile pe care le-a luat și că forțele armate și serviciile secrete n-ar trebui să fie învinovățite. El a recunoscut, însă, că unele informații în baza cărora s-a hotărît ca Occidentul să intervină au fost greșite și și-a exprimat – citez – “profundul regret” pentru aceasta:
”Datele în baza cărora am pornit la război s-au dovedit greșite. Coaliția s-a pregătit pentru o situație anume la fața locului și a dat peste altceva, iar o națiune pe care am vrut s-o eliberăm de Saddam a devenit victima terorismului interconfesional. Toate acestea mă întristează, îmi provoacă regretul și mă fac să-mi cer iertare într-un grad mai ridicat decît ați putea ști sau crede”, a spus fostul premier.
Cu toate acestea, Tony Blair a insistat că, la acea dată, hotărîrea pe care a luat-o a fost cea corectă.
”Am luat decizia pentru că ea a părut cea corectă în baza informațiilor pe care le aveam și a amenințărilor pe care le întrevedeam. Știam că nu era o decizie populară și știam care avea să fie costul politic – dar costul uman al pasivității, al rămînerii lui Saddam la putere, ar fi fost cu mult mai ridicat (pentru noi și pentru lumea întreagă) pe termen lung”.
“Că oamenii sunt de acord sau nu cu decizia mea de a acţiona militar împotriva lui Saddam Hussein, eu am luat această decizie în interesul ţării“, a subliniat fostul șef al Guvernului britanic.
În martie 2003, Marea Britanie a decis să participe la intervenţia militară în Irak alături de Statele Unite, conduse atunci de preşedintele George W. Bush, de Australia şi de Polonia.
Acțiunile trupelor trimise în țara arabă au avut ca prim rezultat înlăturarea regimului Saddam Hussein.
Ulterior însă, războiul a dus la declanşarea unui val de violenţe care s-au soldat cu sute de mii de morţi în rândul irakienilor şi care zguduie în continuare Orientul Mijlociu.
