Din anii 70, rusii au fabricat rachetele Buk in doua variante : M1 și M2. In terminologia NATO, ele sunt denumite ‘Gadfly SA-11’ și ‘Grizzly SA-17’. Doug Richardson, redactor-șef al unei reviste britanice cu specific militar, spune ca rachetele pot atinge ținte la o altitudine de două ori mai mare decât cea la care zbura Boeingul 777 plecat din Amsterdam spre Kuala Lumpur. Sistemele Buk sunt mobile, instalate pe vehicule. Pentru a le folosi sunt necesare 3 camioane, unul drept post de comandament, altul pentru transportarea radarului și unul pentru a trage proiectilele. O astfel de racheta poate lovi avioane, drone, elicoptere, rachete de croazieră dar și alte ținte. Un alt analist pe probleme de aparare, Edward Hunt, subliniaza ca utilizarea acestor rachete ‘necesită mulți oameni, mult antrenament și multe piese de schimb. Înainte de declanșarea conflictului, Kievul avea între 6 și 8 baterii fiecare a câte 4 rachete. In schimb, Rusia deține mult mai multe, precum și sisteme sol-aer mai sofisticate, dar nu se știe dacă acestea sunt desfășurate în regiunea Donetsk. Ultimele variante de rachete sol-aer au fost produse in Ulianovsk de către o firma supusa recent sancțiunilor americane.
