Lângă orașul Năsăud, se află primul din cele cinci muzee dedicate creatorului romanului modern românesc, Liviu Rebreanu.
“După cum bine știți, nu vă aflați în satul natal al romancierului. Liviu Rebreanu s-a născut tot la noi în județ, într-un sat de la poalele munților Țibleș, sat pe nume Târlișua”, povestește ghidul Valeriu Ilovan.
Romancierul s-a născut pe 27 noiembrie 1885, fiind primul dintre cei 14 copii ai familiei Rebreanu. Tatăl Vasile era învățător, iar mama Ludovica era casnică. Din cei 14 copii, doar nouă au ajuns la maturitate.
“La doi ani și jumătate de la nașterea sa, familia a fost mutată în comuna Maieru, o comună mare și bogată, unde Liviu Rebreanu a crescut și a copilărit. Școala primară a început-o la Maieru și l-a avut învățător și pe tatăl său.
A urmat liceul Grăniceresc din Năsăud, actualmente colegiul George Coșbuc, liceu care a dat țării un număr de 21 de academicieni, în frunte cu Coșbuc și cu Rebreanu. Și-a continuat studiile la liceul german din Bistrița, actualmente colegiul Liviu Rebreanu”, continuă ghidul Valeriu Ilovan.
În perioada Imperiului Austro-Ungar, își va continua studiile la Sopron, în Ungaria. Urmează Academia Militară și apoi lucrează timp de 17 luni ca ofițer în Armata Austro-Ungară.
În anul 1908, renunță la cariera militară și se întoarce în țară, în localitatea Prislop, unde se naște romanul “Ion”. Personajele din roman au existat cu adevărat și au trăit chiar în acest sat, fiind sursa de inspirație a romancierului. Un an mai târziu, Liviu pleacă la București.
“Condus fiind de către tatăl său la gara din orașul Năsăud, la despărțire tatăl îl îmbrățișează și, cu ochii în lacrimi, îi spune următoarele cuvinte: Liviuț, să-ți ajute bunul Dumnezeu să ajungi cât Coșbuc de mare”, spune Valeriu Ilovan.
La București, debutează cu “Volbura dragostei” și face traduceri din limbile germană, franceză și maghiară, limbi pe care le cunoștea la perfecție.
Înființează și conduce mai multe reviste: Mișcarea Literară, România Literară, Scena sau Rapa. De-a lungul anilor, a ocupat mai multe funcții, precum director la Educația Poporului, președintele Societății Scriitorilor din România, director General al Teatrelor și Operelor din România, secretar de Teatru la Craiova, vicepreședinte la Radio Difuziuea Română, directorul Teatrului Național din București.
S-a căsătorit în 1912 cu Ștefania Rădulescu, actriță. Au avut o singură fată, pe nume Florica Puia Rebreanu, care a decedat la 21 septembrie 1995, fără urmași.
Romanul Ion și personajele reale din localitatea Pislop
Personajele principale din romanul “Ion”, publicat în 1920, au trăit în localitatea Prislop. Modelul Anei din roman este Rodovica Boldijer, iar Ion al Glanetașului a avut casa peste drum de muzeu, casă care a existat până în 1947.
“În roman este ficțiune și adevăr. Adevărul este următorul: Ion cu Ana au existat și au fost căsătoriți. În roman, Ana se spânzură, în realitate ea moare în 1973 de moarte naturală. În roman, Ion și Ana au avut un singur copil, pe Petrișor, dar în realitate Ion cu Ana au avut 6 copii.
Astăzi încă mai trăiește o fată, în vârstă de 91 de ani. În urmă cu doi ani, a făcut o donație pentru muzeu: carul lui Ion și al Anei.
În roman, Ion moare omorât cu sapă de George pentru că-i făcea curte Floricăi. În realitate, moare în 1935″, explică Valeriu Ilovan.
Pădurea spânzuraților
Este un roman psihologic al cărui erou este fratele său, Emil Rebreanu, poet nedebutant, student la Drept, la Cluj. În perioada Primului Război Mondial a luptat ca sublocotentent în armata Austro-Ungară. Adus de pe frontul din Italia să lupte împotriva românilor, dezertează, trece granița, dar a fost prins și executat prin spânzurătoare la Ghimeș Palanca, județul Bacău, la 14 mai 1917. În roman este prezentat sub numele de Apostol Bologa.
În 1965, romanul a fost ecranizat, în regia lui Liviu Ciulei. Cu Victor Rebengic în rolulul lui Apostol Bologa, filmul a câștigat categoria „Première Oeuvre” a Festivalului de Film de la Cannes.
Răscoala
Cu romanul “Răscoala”, inspirat din răscoala țăranilor de la 1907, Liviu Rebreanu a fost propus pentru Premiul Nobel în 1940. Din păcate, fiind cel De-al Doilea Război Mondial, nu s-a acordat niciun Premiu Nobel în acel an.
Liviu Rebreanu a scris nouă romane, nuvele, schițe, dar și opere de teatru. A fost membru titular al Academiei Române și este considerat unul din marii scriitori români ai secolului al XX-lea.
La 1 septembrie 1944, Liviu Rebreanu moare la vârsta de 59 de ani, din cauza cancerului pulmonar.
Valeriu Ilovan a avut prilejul să o cunoască pe fiica lui Rebreanu.
“Tatăl meu fuma foarte mult, peste cinci pachete de țigări pe zi și consuma 14-15 cafele. Scria numai noaptea. Ziua nu scria nimic, niciodată.
Programul de lucru începea seara, de la ora 8-9 până dimineața. Erau dimineți când coala de hârtie era albă. Stătea o noapte întreagă la birou, cafea, țigară, nu scria nimic.
În schimb, erau dimineți când erau scrise 14 – 20 de coli, după cum avea inspirație”, i-a povestit Puia Rebreanu lui Valeriu Ilovan.
Foto: Lavinia Dragomir
