Săptămâna trecută, la Psihologia Relațiilor am vorbit despre burnout și oboseala pandemică, iar azi acordăm mai multă importanță noțiunii de stres – un cuvânt care, de-a lungul timpului, a căpătat o conotație mai degrabă peiorativă, dar despre care știința ne arată că, în fapt, are un impact pozitiv esențial asupra dezvoltării și supraviețuirii speciei umane.
Cât de mult stres ați resimțit în ultimul an? Peste medie sau chiar un nivel crescut de stres, s-ar putea să fie răspunsul multora dintre noi. Cu toate acestea, unii dintre cei care că au trăit și trăiesc un nivel crescut s-ar putea să fie mai puțin afectați în comparație cu cei care spun că au resimțit un stres mediu sau sub mediu.
Studiile recente ne arată că stresorii majori – așa cum ar fi problemele financiare, pierderile sau crizele de variate feluri cresc nu doar rata îmbolnăvirilor dar și riscul de moarte prematură cu 30%, iar în rândul oamenilor care cred că stresul este toxic riscul este de peste 43%.
Aceste aspecte nu este valabil pentru toată lumea. Diferența o fac oamenii care înțeleg și acceptă rolul stresului și acei oameni care, în situații dificile, se gândesc inclusiv la cei din jurul lor. Se pare că această grijă și atenția față de ceilalți reprezintă o cărămidă de bază pentru reziliența umană – reziliența se referă la capacitatea noastră psihologică de a ne reveni după experiențe negative și amenințătoare.
La nivelul simțului comun, noi, ființele umane, credem că stresul definește tot ce este negativ în viața noastră și folosim acest termen atunci când ne referim la experiențele dificile cu care nu vrem să ne confruntăm și despre care nici nu vrem să vorbim.
Din punct de vedere științific, stresul este reprezentat de reacțiile biologice și psihice ale corpului și minții umane – iar acesta este mai degrabă un aliat pentru supraviețuirea speciei noastre și nu un inamic. Dar la fel de bine am putea spune și că stresul este ceea ce simțim atunci când este în joc ceva important pentru noi.
Cum recunoaștem stresul? Care sunt indiciile care ne pot sugera că suntem stresați?
Cu siguranță există diferite variante de răspuns. “În ceea ce mă privește primul indicator al faptului că aș fi peste medie de stresat este, de regulă, un zgomot de fundal în mintea mea – observ și simt că la nivel cognitiv trăiesc o mare agitație, o serie de gânduri negre care roiesc în mintea mea și care mă obosesc, precum un stol de ciori ar zbura în cerc deasupra capului meu.
Dacă-mi îndrept atenția asupra corpului resimt o încordare la nivelul sistemului muscular, în special în jurul umerilor, parcă nici sistemul digestiv nu funcționează la fel de bine (am tendința de a refuza mâncarea, uneori chiar uit să mănânc, ajung la baie mult mai des decât mi-ar fi confortabil)…… dar adesea îmi este afectat și somnul, prin faptul că adorm greu, mă trezesc înainte să sune alarma ceasului sau constat că am avut un somn mai degrabă superficial.
La toate acestea se poate adaugă, după o vreme – dacă refuz să fac ceva cu mesajele transmise de corp, senzația de epuizare și oboseală psihică, un efort crescut pe partea de concentrare și atenție. Pe scurt putem spune că suntem stresați atunci când observăm o serie de modificări la nivel psihologic, biologic și comportamemtal – modificări care ne indică pregătirea organismului pentru implicarea în strategii de genul luptă sau fugă, iar dacă în astfel de situații nu facem ceva pentru a ne pune corpul în mișcare și a ne liniști sistemul nervos automat putem avea reacții și mai intense așa cum sunt cele pe care le-am descris anterior”, mărturisește Gáspár György, la Europa FM.
Ce gândim despre stres și modul în care îl acceptăm sau respingem poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra sănătății noastre.
Acei oameni care percep reacțiile fiziologice ale stresului ca normale și utile pentru gestionarea provocărilor ajung să facă față mult mai bine situațiilor dificile, în comparație cu acei oameni care interpretează reacțiile fiziologice negativ și care-și resping starea emoțională.
Există studii clinice care ne arată că respingerea reacțiilor fiziologice determină o contractare vaselor de sânge, în timp ce acceptarea reacțiilor fiziologice la o relaxare a acestora; ceea ce influențează la modul real activitatea cardiovasculară.
Noua știință a stresului ne spune cât se poate de direct că modul în care interpretăm stresul ne afectează sănătatea psihică și fizică. Ba mai mult, afirmația potrivit căreia „stresul ne ucide” este greșită, o exprimare corectă, din punctul de vedere al psihologiei sănătății sună astfel „felul în care reacționăm și facem față stresului poate avea consecințe nefaste asupra sănătății noastre.”
Chiar dacă pare greu de crezut, stresul favorizează conexiunile dintre oameni. Oxitocina este cunoscută în limbaj popular ca ”hormonul îmbrățișărilor”. Și-a câștigat acest renume deoarece creierul secretă această substanță atunci când relaționăm cu cineva de încredere și când persoana respectivă ne ține strâns în brațe. Este, de asemenea, un hormon care ne îndeamnă să cultivăm sănătatea relațională cu cei dragi nouă, ne încurajează la gesturi de empatie și de compasiune.
Cu alte cuvinte atunci când intenționăm să cerem sau să oferim suport în relația cu cei dragi, oxitocina este unul dintre hormonii care joacă un rol important. Ceea ce înseamnă că natura ne-a înzestrat cu un sistem automat de reacție la stres, dar și cu un mecanism biologic automat care ne îndeamnă să căutăm ajutor în relațiile cu ceilalți…. pentru a face față cât mai bine factorilor de stres.
Pe scurt, atunci percepem un pericol (sau cum am mai spus ceva important nouă este la risc) – sistemele noastre biologice de apărare se pun în mișcare, iar una dintre nevoile cele mai puternice pe care le resimțim este aceea de a cere sau a oferi ajutor. În ambele cazuri, dacă primim ceea ce ne așteptăm să primim sau dacă celălalt acceptă ceea ce avem de oferit – vom avea sentimentul de conectare care va spori și mai mult descărcările de oxitocină din creier – hormon esențial pentru starea noastră de bine.
Stresul ne afectează pe toți, dar când acceptăm reacțiile acestuia și percepem trăirile ca fiind necesare pentru supraviețuirea personală și a celor dragi se pun bazele biologice ale curajului, după cum spune Kelly McGonigal, expert internațional în psihologia sănătății; iar când ne apropiem de ceilalți în situații de stres abia atunci devenim cu adevărat puternici.
Cele mai răspândite mituri despre stres
1. Unul dintre acestea este cel despre stresul pozitiv și stresul negativ – potrivit studiilor recente, o astfel de diviziune nu există, pentru corpul uman amenințarea este tot amenințare, însă modul în care ne raportăm față de reacțiile noastre biologice și ce facem în astfel de momente, ne poate influența viața în bine sau în rău.
2. Stresul este eminamente toxic – potrivit descoperirilor de ultimă generație, stresul este răspunsul natural și sănătos al organismului uman atunci când percepem un pericol sau o amenințare. În astfel de situații, organismul nostru își pune în mișcare strategiile biologice de apărare, pentru ca noi să rămânem în viață.
3. Stresul este cel mai mare inamic în viața omului modern – potrivit observațiilor din psihologia științifică, stresul a existat dintotdeauna, „factorii stresori” au contribuit, în timp, din punct de vedere evoluționist la finisarea unui mecanism biologic numit răspuns automat la stres, care a contribuit la supraviețuirea speciei umane.
4. Managementul stresului presupune doar rezolvarea de probleme – potrivit protocoalelor de intervenție în managementul stresului – rezolvarea problemelor concrete este doar un pas; în timp ce al doilea pas este atenția îndreptată asupra reacțiilor din corp, cu scopul de a accepta trăirile și de a contribui astfel la derularea procesului biologic numit „ciclul stresului”. Creierul emoțional are nevoie să știe că noi ne-am îndepărtat de pericol și că suntem în siguranță, iar pentru a-i îndeplini aceste obiective – este necesar să ne putem corpul în mișcare și apoi să ne apropiem de cei dragi nouă. Acești doi pași reprezintă „ciclul complet al stresului”.
5. Stresul distruge conexiunea dintre oameni – potrivit cercetărilor din psihologia sănătății și din psihologia relațiilor, în situații dificile de viață se activează reacția automată la stres și instinctiv apare nevoia noastră de atașament – care ne îndeamnă să căutăm sprijinul și suportul celor dragi. Pe scurt stresul ne motivează să relaționăm cu semenii noștri. Dar strategiile pe care le folosim pentru a ne îndeplini nevoile de atașament și modul în care am învățat să ne comunicăm aceste nevoi pot consolida sau dărâma structura psihologică a unei relații.
Ce ne ajută să ducem la bun sfârșit ciclul stresului?
Ppotrivit expertului Emily Nagoski sunt câteva activități concrete și la îndemâna oricui:
(1) înainte de toate, când percepem un pericol și devenim stresați creierul are nevoie să ne punem corpul în mișcare, cu alte cuvinte orice mișcare este binevenită – de la simplele exerciții fizice făcute în casă, la alergatul în parc sau aruncatul cu mingea la coșul de baschet din curte, dar la fel de benefic este mersul pe jos, dansul sau o hârjoneală fizică amuzantă și definită de joacă; regula este clară – minim 30 de minute de activitate fizică, zi de zi.
(2) După ce am descărcat din energia stresului prin mișcare, este indicat să fim atenți și al starea noastră sufletească – făcând câteva exerciții de respirație conștientă: inspirăm pe nas, timp de 4 secunde, reținem aerul în abdomen 4 secunde, expirăm timp de 6-7 secunde, facem o pauză de 4 secunde și apoi reluăm ciclul.
Fiecare inspir și expir – lin și profund – contribuie la liniștirea sistemului nervos și îi transmite creierului că noi suntem în viață. În esență, să nu subestimăm niciodată puterea respirației umane!
(3)A treia activitatea este reprezentată de liniștirea corpului și dobândirea sentimentului de siguranță prin atingerea sau îmbrățișarea cuiva drag. Cine este persona care stă acum alături de dv. și căreia ați putea să-i oferiți o îmbrățișare? Dacă nu este nimeni vă puteți oferi dv. o îmbrățișare – prin a pune mâna stângă sub brațul drept și mâna dreaptă pe umărul stâng… astfel vă oferiți o îmbrățișare sigură; iar dacă aveți pe cineva lângă dv. asigurați-vă că puteți să rămâneți în această îmbrățișare cât ați număra până la 20.
„Stresul este mesajul prin care corpul îmi transmite că am nevoie să fac mișcare, să respir și să mă apropii de oamenii de încredere” – Cu alte cuvinte nu stresul este problema, ci modul în care am învățat sau nu am învățat să răspundem nevoilor noastre atunci când ne simțim stresați.
Perspectiva personală asupra stresului influențează atât trăirile, cât și acțiunile pe care le avem.
