Anul 2020 a fost unul atipic din toate punctele de vedere: am fost nevoiți să mutăm munca și școala, în cea mai mare parte acasă; să petrecem cu membrii familiei noastre mai mult timp decât ne-am fi imaginat vreodată; să învățăm ce implică construirea de planuri pe termen scurt; să devenim cu adevărat atenți la igiena noastră; să purtăm măști de protecție; să respectăm distanța fizică și mai presus de toate să relaționăm în așa fel încât cu toții să rămânem în siguranță.
Toate aceste adaptări au venit cu un mare consum de energie psihică, cu o doză semnificativă de frustrare, cu mulți „nervi”, cu reprize repetate de certuri și cu trăiri afective dintre cele mai intense.
Pentru că indiferent de domeniul profesional în care activăm, stresul a devenit parte din descrierea fișei de post, impredictibilul a ajuns să ne structureze programul de muncă, iar conversațiile despre COVID -19 au ajuns parte integrată din fiecare ședință sau întâlnire de lucru.
Cu ajutorul oamenilor de știință și cu voia Lui Dumnezeu, începând cu anul care este gata să-și deschisă porțile, vom avea acces și la mult așteptatul vaccin împotriva virusului. Însă, un aspect important pe care aș vrea să-l scot în evidență e acela că pentru bolile psihice și sufletești nu avem vaccin. Iar dincolo de străduința de-a ne proteja corpul, familia și locul de muncă, o atenție aparte merită acordată și vieții noastre psihologice și afective.
Experiența clinică din ultimele săptămâni mi-a arătat că numărul problemelor de anxietate, a cazurilor de depresie și de adicții au crescut îngrijorător de mult. Părinții și copiii ridică tot mai des vocea unii la ceilalți. Șoferii în trafic au tot mai puțină răbdare și înțelegere.
O bună parte dintre elevi refuză să-și mai facă temele sau să-și îndeplinească responsabilitățile școlare. În timp ce partenerilor de cuplu le vine tot mai greu să găsească calea către intimitatea afectivă și fizică.
Toate acestea ne arată că avem nevoie de o pauză în adevăratul sens al cuvântului. Că zilele de vacanță care vor veni sunt mai mult decât binevenite și că e nevoie să ne pregătim sufletește pentru ceea ce va urma.
E necesară această pregătire pentru că încheiem un an greu, pentru că vacanța și sărbătorile vor fi diferite, iar creierul nostru nu reacționează prea bine atunci când suntem obosiți și nici atunci când ne confruntăm cu situații noi sau schimbătoare.
Creierului nostru inferior – numit și emoțional – îi place predictibilitate, altfel își activează mecanismele de apărare. Însă cu ajutorul creierului superior – numit și creier înțelept – ne putem pregăti pentru a face față mai ușor celor două săptămâni care reprezintă sfârșitul de an și care aduc în viața noastră atipicele sărbători de iarnă din 2020.
Această pregătire presupune să ne deschidem mintea și inima pentru a ne flexibiliza așteptările, a ne îmbrățișa emoțiile, a accepta trăirile celor din jur și pentru a ne implica în comportamente care să oglindească iubirea și prețuirea ce vin din partea noastră.
Perioadele bogate în stres și anxietate atrag după ele multă oboseală – iar în astfel de situații suntem predispuși să reacționăm impulsiv și să ne implicăm în comportamente care nu sunt cu adevărat gândite. Desigur că, de cele mai multe ori, nu este nicio tragedie dacă interlocutorul își poate păstra cumpătul, dar, în prezent fiind cu toții epuizați, ușor putem ajunge să escaladăm conflictul și să transformăm o ceartă banală într-un scandat în toată regula.
În psihologia relațiilor se spune, că în momentele grele, e important să facem diferența între reacția impulsivă și răspunsul matur – cu alte cuvinte, reacționăm atunci când facem ceva fără să ne gândim la consecințe sau la rănile pe care le producem – funcționând adesea imatur; iar răspunsul matur apare atunci când spunem sau face ceva pornind de la valorile noastre de viață și fiind conștienți de sufletele celor cu care interacționăm.
Pentru a ne implica în comportamente mature este necesar să practicăm starea de mindfulness sau de prezență conștientă – care presupune să acceptăm imperfecțiunile din interiorul și exteriorul nostru, să trăim în momentul prezent fără critică, agresivitate și răutate.
Știu că toate acestea pot părea extrem de greu de imaginat, dar vă spun un adevăr științific – atunci când ne este cel mai greu, e recomandat să respirăm de câteva ori abdominal, să ne amintim că nu ne putem controla emoțiile, dar acțiunile și comportamentele da.
Totul ține de bunăvoință și de exercițiu. Cu cât vom practica mai des starea de prezență conștientă, cu atât mai ușor ne va fi să înlocuim reacțiile automate cu răspunsurile definite de empatie și compasiune. Pentru mai multe detalii despre mindfulness sau starea de prezență conștientă vă invit să accesați paginadepsihologie.ro – tot acolo puteți găsi cărți pe această temă și inclusiv un curs online, pe care l-am lansat de curând sub titlul ”Mindfulness: exerciții de curaj, compasiune, conectare”.
Dar să revenim la planul nostru de pregătire sufletească pentru sărbători. Explică Gáspár György, la Europa FM:
