În această ediție Psihologia Relațiilor, de la Europa FM, Gáspár György abordează un subiect de interes major pentru părinți, bunici, profesori, medici, consilieri, jurnaliști și orice adult care relaționează cu copiii: stoparea bullying-ului.
Fenomenul de bullying este cu adevărat îngrijorător pentru întreaga lume. În ultimele trei decenii, studiile ne arată că acesta a devenit o problemă nu doar în școli, comunitățile populate de copii sau în mediul online, dar și în cercurile de copii care sunt prieteni. Potrivit unor statistici internaționale, 1 din 3 copii ajunge să fie hărțuit prin comportamente de bullying. Tot 1 din 3 copii se implică în comportamente de acest tip, iar aproximativ 9 din 10 copii au fost martori ai unor astfel de forme de agresivitate.
În general se vorbește ceva mai mult despre copiii care se implică în acțiuni de tip bullying și despre cei care suferă în mod direct de pe urma unor astfel de fapte de violență și din păcate, adesea avem tendința de-ai ignora pe cei care sunt martori sau spectatori ai fenomenului – copii despre care noile teorii cu privire la stoparea bullying-ului ne spun că ar avea o putere mult mai mare decât ne-am imagina. În acest rolul de spectator – se poate afla orice copil care vede astfel de comportamente violente sau știe despre existența unor astfel de incidente. Acest copil poate să se opună violenței sau din cauza tăcerii ori a indiferenței în mod implicit să susțină expandarea fenomenului. În mod rațional poate apărea în mintea noastră întrebarea – Dar de ce să-mi încurajez copilul să intervină?
Psihologia relațiilor ne arată că, în fapt, copilul spectator suferă la fel de mult de pe urma fenomenului precum cel care a fost agresat.
Mai mult decât atât, putem spune că toți copiii implicați în astfel de situații se află în suferință, inclusiv cei care manifestă comportamentele de hărțuire.
Copiii care sunt martori la hărțuirea de tip bullying – se confruntă cu un nivel ridicat de stres, încep să manifeste un număr crescut de îngrijorări și se pot simțit tot mai nesiguri în contexte sociale, în timp ce studiile recente ne arată că acești copii, adesea, ajung să manifeste comportamente de refuz școlar, dar și o diminuare a rezultatelor academice.
Cele mai recente descoperiri realizate pe tema bullying-ului în rândul elevilor la școală ne arată că spectatorii au cea mai mare putere în a stopa aceste comportamente agresive. Unii experți fiind de părere că „puterea” acestor copii este mai mare și decât a profesorilor, a părinților sau chiar a directorilor de școală.
Studiile de caz, care descriu triada copil care se implică în comportamente de bullying – copil care este ținta acestei hărțuire și copil care este spectator, ne arată că cel care participă ca observator cunoaște foarte bine totalitatea emoțiilor negative pe care le resimte copilul țină a hărțuirii. Acea strângere de stomac, anxietate constantă și neliniște – care ajunge să se schimbe în mod semnificativ abia atunci când copilul aflat în rolul de spectator face ceva pentru a stopa fenomenul. În astfel de momente, emoțiile negative se transformă în emoții pozitive datorită curajului pe care-l resimt și a faptului că nu mai sunt copleșiți de starea de neajutorare.
Conversațiile dintre adulți și copii despre fenomenul de bullying sunt de neevitat, cu atât mai mult cu cât experții ne spun că acte de bullying se pot petrece chiar și de două ori în timpul unei ore de curs.
La fiecare 7 minute un elev este hărțuit în curtea școlii, iar bullying-ul online cunoaște o creștere alarmantă de când cu pandemia de covid-19 și trecerea școlii în online.
Cum pot începe părinții o astfel de conversație? Înainte de orice, psihologia relațiilor ne îndeamnă să-i ajutăm pe copii să înțeleagă ce implică și ce înseamnă violența de tip bullying. În cuvinte simple vorbim despre bullying atunci când în mod repetate și intenționat o persoană rănește sau sperie o altă persoană. Iar cel care manifestă aceste comportamente agresive are o serie de beneficii de pe urma celui care este țința bullying-ului (așa cum ar fi – câștigarea de popularitate, sentimentul de putere personală, aprecierea colegilor și multe altele).
Bullying-ul poate îmbrăca variate ținute ale agresivității.
Există bullying-ul fizic, caracterizat de violența exprimată prin intermediul corpului – de exemplu lovirea, îmbrâncirea, pusul de piedici – iar aici băieții sunt mai predispuși la astfel de comportamente decât fetele.
Bbullying-ul verbal – apare atunci când un copil se folosește de puterea cuvintelor pentru a-l răni pe un altul. Această vorbă de violență implică comentariile răutăcioase la adresa felului în care o persoană arată, se îmbracă, dar și ridicarea tonului, răspândirea de bârfe ori zvonuri sau ridiculizarea; această formă de agresivitate pare să fie exprimată în mod egal de către băieți și fete.
O altă tipologie de bullying este cel relațional – care este exprimat prin intenția cuiva de-a distruge relațiile unei persoane cu prietenii și semenii: minciunile, răspândirea de neadevăruri și dezvăluirea unor secrete sau impunerea de interdicții în ceea ce privește relaționarea unor copii cu cel care este ținta hărțuirii. Deși copiii de ambele sex par să se implice în astfel de comportamente de hărțuire relațională, potrivit observațiilor se pare că fetele fac asta mai des.
Cyberbullying-ul este reprezentat de utilizarea tehnologiei digitale ca mijloc de hărțuirea a unei persoane – prin postarea de comentarii disprețuitoare, trimiterea de mesaje și emailuri umilitoare, publicarea de texte înjositoare. Această formă de bullying online este practică în aceeași măsură de fete și băieți, iar potrivit studiilor recente 1 din 5 copii se implică în astfel de forme de hărțuire, în timp ce tot 1 din 5 copii este ținta cyberbullying-ului.
Este important să le reamintim constant copiilor că nu este nimic distractiv, interesant sau inteligent în actele de bullying – acesta nu este un joc și nici nu este amuzant, chiar dacă uneori cei ce dau dovadă de astfel de comportamente de hărțuire tind să se amuze.
Pentru adulții care sunt responsabili de starea de bine a copiilor este important de cunoscut inclusiv miturile care există în jurul fenomenului de bullying:
- Bullying-ul afectează un număr redus de copii și aceștia nu trăiesc în România;
- Unii copii chiar merită să fie ținta actelor de bullying.
- Copiii care sunt ținta agresivității de tip bullying nu ar trebui să reacționeze sau să riposteze.
- Profesorii mereu știu ce se întâmplă la clasă și în mod așteptat, aceștia și intervin.
Realitatea fenomenului de bullying:
- Bullying-ul este prezent zi de zi, atât în sala de clasă, cât și la școala online.
- Daunele psihologice ale bullying-ului pot persista mai mulți ani.
- Bullying-ul care este tratat cu indiferență sau ignorare, nu se oprește de la sine.
- Inclusiv adulții se pot implica în acțiuni de tip bullying.
Atunci când le vorbim cu copiilor care sunt ținta bullying-ului este important să-i informăm cu privire la cât de răspândit este acest fenomen în lume lar, dar și că inclusiv celebritățile au avut de suferit de pe urma hărțuirii. Justin Biber, Lady Gaga, Kristen Steward, președințele Barack Obama, David Beckham – sunt doar câteva dintre persoanele publice care au suferit de pe urma hărțuirii și a agresivității de tip bullying.
ILUSTRAȚIE: Morgan Basham / Unsplash
