Dacă ne uităm la statisticile internaționale cu privire la divorț, avem toate motivele să ne temem pentru viitorul relației și al mariajului nostru.
Statistic, riscul ca mariajul unui cuplu, aflat la prima căsătorie, să se destrame este de 50%. Dacă sperăm că pentru cei aflați la a doua căsătorie lucrurile stau mai bine, statistice ne arată nu avem motive de bucurie, deoarece 60% dintre aceste povești de iubire se destramă, de asemenea. Adevărul este că rata divorțurilor crește tot mai mult, pe măsură ce trece timpul.
Un sondaj realizat în anul 2019, arată că 1 din 4 cupluri care divorțează, în România zilelor noastre, ia decizia după mai mult de 20 de ani de căsătorie.
Divorțul poate avea diferite forme și am putea spune că orice separare se încadrează în una dintre următoarele două categorii: despărțiri conștiente și despărțiri inconștiente.
Indiferent de categorie, divorțul este o experiență neplăcută și amară, pentru că trăim o stare de pierdere, dar aceasta nu trebuie să devină și o sursă de traumă sau de violență psihologică ori fizică.
De numele psihoterapeutului american Katherine Woodward Thomas este legat conceptul de despărțire conștientă. Aceasta a mediat din punct de vedere relațional divorțul dintre actrița Gwyneth Paltrow și solistul Chris Martin.
Despărțirea conștientă este o despărțire sau un divorț, care este caracterizat prin foarte multă bunăvoință, generozitate și respect. Cei doi parteneri, care au decis că separarea este soluția cea mai bună, se străduiesc să își facă cât mai puțin rău lor înșiși și să nu-și rănească copii, căutând să creeze noi forme de relaționare pentru ca toți cei implicați să poată merge mai departe în viață. După despărțirile obișnuite, adesea se întâmplă ca cei doi foști parteneri să devină inamici, să nu-și mai vorbească și să fie măcinați sufletește de o constelație de emoții negative; spre deosebire de acestea, despărțirile conștiente pot face ca cei doi foști soți să rămână prieteni, mai ales dacă aceștia au de crescut împreună copii, sau cel puțin să-și păstreze inimile generoase și să comunice cu eleganță relațională atunci când au de purtat un dialog.
Ce pot să fac dacă lucrurile nu mai funcționează?
Există cel puțin patru opțiuni: rămâi și vezi ce poți schimba la tine pentru a îmbunătății conexiunea cu partener; rămâi și accepți că anumite lucruri nu pot fi schimbat; alegi să ieși din relație și să scrieți finalul poveștii voastre de iubire. Sau aștepți ca timpul să rezolve lucrurile – ultima variantă, potrivit psihologie, este cea mai costisitoare pentru sănătatea fizică și emoțională a celor doi parteneri.
În ceea ce privește despărțirea, mulți dintre oameni îmi vorbesc despre acutul sentiment de rușine și credința că un divorț este o mare dovadă de eșec, dar și o pată greu de șters din cazierul psihologic personal.
Toate acestea se bazează și pe faptul că la nivelul simțului comun, există o serie de mituri și convingeri nesănătoase care s-au dezvoltat în jurul divorțului și al despărțirii.
În timp ce psihologia relațiilor ne transmite câteva adevăruri inconfortabile, dar sănătoase atât pentru fiecare parter în parte, cât și pentru familia care se reorganizează ca urmare a divorțului sau despărțirii:
-Relațiile încheiate nu sunt dovezi de eșec, ci o altă variantă pentru clasicul „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.
– Opusul iubirii nu este divorțul sau despărțirea. Însă, opusul dragostei sunt indiferența și răutatea exprimate verbal și nonverbal.
– Iubirea pierdută este tot iubire, diferența fiind că a căpătat o altă formă.
– Despărțirea nu este un eșec, este doar opțiunea B pentru ceea ce inițial, fusese opțiunea A.
– O despărțire conștientă este o dovadă de curaj, o alegere matură pentru unele cupluri, și șansa unei vieți bogate în satisfacții pentru cei mai mulți parteneri care aleg divorțul ca formă de încheiere a unei relații disfuncționale.
Cinci pași importanți pe care cei doi parteneri îi au de parcurs pentru a încheia o relație de cuplu
1. Înainte de toate, avem de gestiona emoțiile negative care se conturează odată cu procesul despărțirii. Noi, oamenii, avem o fundamentală nevoie psihologică numită atașament, ceea ce ne predispune să căutăm să fim și să rămâne în relații.
Din păcate, structurile primite ale creierului uman, care sunt responsabile și de legăturile interumane, nu țin cont de funcționalitatea unei relații – cu alte cuvinte creierul nostru vechi sau emoțional funcționează pe principiul că orice relație este mai bună decât lipsa acesteia.
Prin urmare, o despărțire, chiar dacă este bazată pe o analiză profundă și este o decizie rațională, este declanșatoare de furtuni emoționale. Furia, ura, anxietatea, frustrarea și gelozia se numără printre cele mai intense emoții defensive – acestea au rolul de a ne îndemna să luptăm împotriva pierderii; în timp ce tristețea, singurătatea, rușinea și teama față de viitor se numără printre emoțiile vulnerabile – care au rolul de a ne ajuta să facem față sentimentului de abandon sau de respingere.
Chiar și pentru acei parteneri care declară că și-au dorit divorțul, despărțirea vine cu astfel de trăiri care pot fi mai mult sau mai puțin conștiente; iar pentru a trece cu bine peste această primă etapă, psihologia relațiilor ne recomandă exerciții de recunoaștere a emoțiilor și sentimentelor, dar și implicarea în strategii menite să ne îmblânzească trăirile. Tehnicile de respirație conștientă, conversațiile despre emoții cu prietenii sau poate un terapeut, însemnările într-un jurnal sau descărcarea durerii cu ajutorul cuvintelor scrise sunt obiceiuri benefice pentru a ne oferi un ajutor psihologic pentru situațiile de urgență. De asemenea, practicile meditative sau de mindfulness, exercițiile de yoga și cele de mișcare fizică sunt recomandate pentru a descărca din energia emoțională acumulată în exces.
Pentru mai multe tehnici practice, Gáspár György recomandă cursul online ”Mindfulness – exerciții de curaj, compasiunea, conectare”, disponibil pe platforma paginadepsihologie.ro.
2. Pasul al doilea presupune să ne desprindem de rolul de victimă a iubirii și să ne oferim libertatea de a ne implica în variate activități care pot da sens existenței noastre. Odată cu prezența durerii emoționale, mintea umană începe să croșeteze o serie de povești despre trecut, prezent și viitor – iar din cauza valenței emoționale negative, aceste povești sunt mai degrabă niște scenarii dramatice și catastrofice.
Ne amintim cu precădere experiențele în care am fost neînțeleși sau ignorați, în tandem cu acelea în care am fost foarte fericiți și comparăm acele pasaje de viață cu nefericirea din prezent. Iar pentru viitor, adesea, ne imaginăm că nimeni nu ne va mai iubi cu adevărat și că vom rămâne singuri.
Din păcate, aceste povești ușor pot să prindă rădăcini în mintea noastră și astfel să ne creeze și mai multă durere sau suferință. Ce ne poate ajută să evităm capcanele gândirii catastrofice este asumarea faptului că nu suntem o victimă, că atât noi, cât și fostul partener am avut comportamente mai mult sau mai puțin inteligente din punct de vedere relațional, că nu trebuie să credem tot ce gândim legat de viitor, că emoțiile sunt precum norii de pe cer (vin și trec), iar cea mai bună strategie e aceea de a ne implica în activități constructive – cu alte cuvinte, să avem un program bine organizat, să nu exagerăm cu timpul petrecut în pat, să ne asigurăm igiena fizică, să ne preocupăm de alimentația noastră, să citim relatările ale unor oameni care au trecut cu bine peste despărțire, să ne formulăm câteva mantre sau afirmații pozitive și să ne reamintim constant că nu suntem singuri – cel puțin o jumătatea dintre semenii noștri trec sau au trecut printr-o astfel de experiență.
3. Pasul al treilea presupune ceva mai multă analiză personală, implică să ne folosim energia psihică pentru a descoperi ce am făcut bine și ce am greșit în relația căreia ne străduim să-i dăm drumul. Auto-cunoașterea și recunoașterea tiparelor personale de relaționare este cel mai mare dar pe care-l putem dobândi după o despărțire conștientă. Acest pas implică multă sinceritate și un angajament real în asumarea și acceptarea imperfecțiunii umane.
Niciun partener nu este și nici nu trebuie să fie perfect. Adesea, dizolvarea relației este rezultatul mai multor factori care nu au avut o bună funcționarea în ceea ce privește nevoile noastre, ale celuilalt și ale relației.
Adevăr care e greu de acceptat și de integrat în imaginea noastră asupra realității. Însă, durerea despărțirii poate fi utilizată în mod inteligent pentru a face schimbări majore în felul în care ne raportăm față de viață, față de relații, față de viitorul partener și, nu în ultimul rând, față de propria persoană. Exercițiile de respirație, somnul de 8 ore pe timpul nopții, plimbările în natură, lumina soarelui, muzica și însemnările în jurnal, alături de conversațiile cu oamenii de încredere, sunt printre cele mai bune obiceiuri pe care ne putem baza în vremurile grele.
4. Pasul patru are ca scop conturarea unor planuri de viitor. Până în acest punct, furtunile emoționale sau mai diminuat, mentalitatea de victimă s-a flexibilizat, iar imaginea noastră despre viață devine mai completă. Majoritatea partenerilor care aplică procesul numit despărțirea conștientă, până la pasul al patrulea au dobândit o claritate asupra părților frumoase din relația care s-a încheiat, au înțelese ce nu a funcționat între ei, pot fi recunoscători pentru tot ce au trăit împreună (pentru momentele de fericire și pentru cele de creștere personală) și își i-au rămas bun de la trecut, pentru a începe să investească tot mai multă energie în prezent și viitor.
Valorile personale și noile descoperiri psihologice ne pot ajuta să ne păstrăm speranța și să privim optimiști către ceea ce urmează. Exercițiile de vizualizare într-un viitor relațional sănătos, implicarea în diferite proiecte personale și inițierea a tot mai multor contexte de socializare – sunt indicatori ai faptului că înaintăm cu bine în procesul de despărțire conștientă.
5. Ultimul pas implică comunicarea către cunoscuți și oamenii mai puțin apropiați că povestea noastră de iubire s-a încheiat, tot mai dese prezențe sociale care dovedesc că nu mai suntem în vechea relație și o posibilă deschiderea față de o altă relație de cuplu. Putem răspunde la eventualele întrebări ale celor din jur, fără să ne copleșească emoțiile; avem o poveste cu sens despre ce am trăit în relația care s-a încheiat suntem și suntem dispuși să ne recunoaștem curiozitățile și interese față de un nou partener.
Procesul despărțirii conștiente poate dura o perioadă de aproximat 2 ani de zile; iar solicitarea ajutorului de specialitate din partea unui terapeut de cuplu sau a unui terapeut de familie, este o alegre înțeleaptă care ne poate aduce sprijinul necesar pentru a trece cu bine peste cele cinci etape.
ILUSTRAȚIE: Kelly Sikkema / Unsplash
