În ediția din această săptămână, Gáspár György ne invită să vorbim despre tristețe și depresie, mai exact despre cum recunoaștem, acceptăm și gestionăm episoadele sau perioadele depresive.
Toți cei care am trăit cel puțin o dată starea de depresie știm că aceasta reprezintă un fenomen destul de ciudat – nu doar că poate determina manifestarea unor stări de spirit extrem de neplăcute, dar ne poate submina capacitatea de a ne îndeplini sarcinile zilnice, de a interacționa cu cei din jur, de a lupta împotriva diferitelor infecții sau boli, și poate chiar să determine apariția gândurilor sau a tentativelor de suicid. Cu alte cuvinte, depresia ne afectează gândurile, starea emoțională, comportamentele și relațiile, repetându-ne pe fundal că nimic nu are sens, că totul este în zadar, că viața nu merită cu adevărat trăită.
Din punct de vedere clinic, simptomele depresiei devin vizibile în diferite domenii ale funcționării noastre și merită să fim atenți la următoarele aspecte:
- Înainte de toate s-ar putea să ne scadă nivelul motivațional – persoanele cu depresie exprimă adesea stări de apatie, lipsă de energie sau pierdere a interesului față de mai multe activități. Prezentul pare lipsit de sens, iar viitorul fără de speranță.
- Putem observa modificări și la nivel emoțional – capacitatea de a simți variate emoții pozitive este tot mai redusă, și adesea resimțim o lipsă totală de plăcere. Un cuvânt pe care adesea-l verbalizează clienții cu depresie care ajung la mine în terapie este cel de „gol” – ei resimt un gol interior. Chiar dacă tristețea este emoția principală, adesea pot apărea și emoțiile de furie, rușine, frică, invidie, vinovăție… dar și stările de anxietate sau regretele.
- Un alt simptom se manifestă la nivelul cognitiv – putem constata că avem probleme de menținerea atenției și de concentrare. Memoria poate fi, de asemenea, afectată și mintea pare să producă tot mai multe idei negative despre sine, despre lume și viitor. Percepem viața într-o lumină tot mai întunecată.
- La nivel comportamental observăm că nu ne mai implicăm în acțiunile care în trecut erau resimțite ca fiind agreabile, că parcă ne-am distanța tot mai tare de cei din jur, că evităm contactele sociale…. dar există și persoane în cazul cărora sunt prezente manifestări opuse – o tot mai mare dorința de reasigurare și validare din partea celor din jur, tendința de a se agăța de ceilalți, o stare crescută de agitație psihomotorie și de neliniște.
- În ceea ce privește funcționarea fiziologică – putem constata o serie de schimbări în tiparul somnului (definit de trezitul prea devreme sau dormitul o perioadă prea lungă de timp), un dezinteres tot mai accentuat față de sex și modificări la nivelul stilului alimentar.
Elementul central în depresie este reprezentat de pierderea interesului și a motivației.
Ascultând aceste criterii ale depresiei s-ar putea ca unii să vă auto-diagnosticați ca suferind de depresie, ceea ce nu ar fi deloc exclus. Asta pentru că milioane de oameni din întreaga lume suferă de depresie. OMS considerând că depresia este cea mai răspândită tulburare din lume, după bolile cardiovasculare. Deși o persoană de patru poate avea parte de un episod depresiv care să necesite tratament, este foarte important ca diagnosticul să fie stabilit de către o echipă de specialiști, compusă dintr-un psihiatru și un psiholog clinician, iar intervenția să fie realizată cu sprijinul unui psihoterapeut cu experiență în tratamentul tulburărilor depresive. Pe platforma PaginaDePsihologie.ro, găsiți o listă de specialiști la care puteți apela cu încredere.
În ceea ce privește tratarea depresiei, organismele competente recomandă atât terapia medicamentoasă, cât și intervențiile psihosociale. Cu mențiunea că este important să evităm administrarea tratamentul chimic la cazurile de depresie ușoară; dar și să evităm suprapsihologizarea la cazurile de depresie severă.
După cum spune și James Withey, autorul cărții „Cum să-ți bagi depresia în depresie” – „Depresia este o afecțiune care încearcă mereu să te tragă în jos; te desconsideră, te critică, dă vina mereu pe tine, îți provoacă dureri insuportabile, te seacă de concentrare… de aceea trebuie să ne ocupăm serios de ea.” Și adesea avem nevoie de ajutor de specialitate, care merită completat cu parcurgerea unor cărți de autocunoaștere și angajamentului față de schimbările comportamentală.
Revenind la emoția de tristețe, aceasta este o trăire normală atunci când simțim o anumită pierdere sau viața noastră ori a celor dragi a fost amenințată; atunci când pierderea este mai semnificativă și impactul acesteia este mai mare adesea poate să apară starea de depresie – care reprezintă, de asemenea, o reacție bio-psihologică firească. Este de așteptat să fim mai deprimați când suntem bolnavi, când ne-am pierdut locul de muncă, când trecem printr-un divorț, când a apărut un deces sau când am fost privați de dreptul de-a ieși din casă din cauza restricțiilor pandemice.
Cu toate acestea, emoția de tristețe și starea de depresie solicită o mare atenție – atât din partea celuia care le simte, cât și a aparținătorilor acestuia, pentru că renunțarea treptată la o serie de activități și încrederea tot mai mare în propria minte deprimată poate reprezenta o cale extrem de periculoasă.
”Din experiența de psiholog știu că mulți români evită să ceară ajutor din partea unui psihoterapeut din cauza emoției de rușine – pentru că trăim într-o cultură definită de negare și anti-vulnerabilizare, adesea avem impresia că pentru dificultățile noastre nu există soluții, că suntem singurii care suferă de astfel de simptome și că acestea sunt un indicator de slăbiciune personală. Însă realitatea este alta, mai exact cu toții suntem predispuși la depresie, majoritatea oamenilor au o dificultate în a se vulnerabiliza și din fericire, există strategii eficiente pentru managementul depresiei, important este să căutăm ajutor și să găsim un psihoterapeut alături de care ne putem deschide sufletul pentru a împărtăși cele mai intime suferințe, anxietăți și experiențe dureroase.
Un alt pas important odată început tratamentul împotriva depresiei este să vorbim cu oamenii din jur despre starea noastră: familia, prietenii, colegii au dreptul să știe că trecem printr-o perioadă dificilă și că performanța noastră e posibil să fie afectată. S-ar putea să ne simțim uneori atât de sleiți de energie încât să nu putem răspunde la un telefon sau email, sau să anulăm o întâlnire în ultimul moment, dar asta nu înseamnă că-i devalorizăm sau că nu avem respect față de aceștia – este vorba doar de depresia care uneori este extrem de complicată.
Dacă facem parte din categoria celor care au în jurul lor persoane care suferă de depresie, este important să ne activăm empatia și compasiune. Să le transmitem că le suntem alături, fără a părea intruzivi sau obositori. Adesea le recomand aparținătorilor să înlocuiască întrebările de genul – Cum te simți? Cum mai ești? Cu mesaje de genul – Mă gândesc la tine! Mă bucur atât de tare că ne auzim, că te văd, că mi-ai scris… Înlocuim întrebările cu exprimarea afecțiunii, pentru a nu consuma și mai multă energia persoanei deprimate. În cabinet, de ceva timp evit să-i mai întreb pe clienții depresivi cum se simt și aleg să le spun cât de tare mă bucur să-i revăd!”, spune Gáspár György .
În locul mesajelor de genul „totul va fi bine” sau „hai că este doar o depresie” – este mai benefic să împărtășim și noi din episoadele depresive prin care am trecut, să facem câte o glumă, să trimitem clipuri amuzante de pe YouTube sau poze cu animale costumate. Probabil că cea mai mare pierdere în depresie este deschiderea față de conectarea cu ceilalți și pofta de a râde.
Tot autorul James Withey ne spune că depresia este cea mai mare mincinoasă din lume. Că este extrem de convingătoare, motiv pentru care este important să nu credem tot ce gândim atunci când trecem printr-o perioadă de depresie.
Printre minciunile depresiei se numără:
- N-o să te faci niciodată bine!
- Ești o persoană leneșă și puturoasă!
- E vina ta că nu te simți bine!
- Lumea este un loc înfiorător!
- Toți cei dragi cred despre tine că ești o povară.
Este important să ne amintim că aceste sunt doar neadevărurile depresiei!
Recomandări cheie pentru momentele de depresie, dincolo de tratamentul psihologic și eventual cel medicamentos:
- Alege să înlocuiești întrebarea „De ce eu” cu întrebarea „Și acum ce e de făcut?”. Prima întrebarea te poate afunda în starea de depresie, a doua te ajută să-ți canalizezi energia într-un mod constructiv. Este important să ieșim din mentalitatea de victimă, pentru a păși cu încredere înapoi în propria viață.
- Evitarea repetată poate reprezenta cea mai păcătoasă închisoare. Opusul depresiei este exprimarea – este important să exprimă ceea ce simțim. Nu putem vindeca ceea ce nu ne dăm voia să simțim! Tristețea este doar tristețe, nu este identitatea noastră!
- Frica de abandon este una dintre temerile umane universale; fiecare ființă umană are nevoie să se simtă auzită, văzută, importantă! De aceea, este esențial să alegem în mod constant să comunicăm cu familia și cei dragi, să ne oferim timp pentru a ne jeli pierderile și să dăm dovadă de autocompasiune! Indiferent de ceea ce am face, este important să nu ne abandonăm pe noi înșine.
- Păstrarea depresiei drept secret este o alegere nepotrivită. Indiferent de situație, onestitatea față de oamenii de încredere presupune să îndrăznim a spune propriul adevăr. Vindecarea nu va fi posibilă atât timp cât ascundem părți din noi.
- Eliberarea de sub dominația depresiei presupune să ne acceptăm latura imperfectă, să renunțăm la perfecțiune și să rupem legătura cu autocritica, autodisprețul și învinuirea de sine.
