După mai bine de un an, de când suntem nevoiți să ne adaptăm viața la fluctuațiile pandemice, putem declara că luăm parte la cel mai amplu experiment psiho-emoțional, din istoria recentă a omenirii.
Emoțiile și trăirile intense, pe care ne-am permis să le simțim sau pe care le-am împins cu încăpățânare pe tărâmurile uitării pot reprezenta răspunsul cheie la întrebarea – Cum va fi sănătatea noastră mintală la sfârșitul acestei pandemii?
Orice schimbare din exteriorul sau interiorul nostru, mai ales dacă ne referim la cele cu potențial amenințător declanșează o serie de reacții chimice în creier, reacții pe care ajungem să le percepem drept modificări fiziologice și adesea le numim emoții.
La modul concret, în funcție de ce substanțe se descarcă în creierul uman, o persoană se poate simți într-un fel sau altul. Dacă partenerul de viață ne oferă o îmbrățișare, iar relația cu acesta este una suficient de bună, creierul va secreta oxitocină și endorfine, hormoni care ne vor face să trăim bucurie, entuziasm, siguranță, împlinire, poate chiar fericire.
Dacă ne referim însă la o situație neplăcută reprezentată, spre exemplu, de riscul de a ne infecta cu Covid-19, riscul unei îmbolnăviri din cauza vaccinului ori pericolul de a-i pierde pe cei dragi – creierul nostru va descărca o serie de alți hormoni precum cortizolul sau adrenalina (cunoscuți drept hormoni ai stresului) și care ne vor pune în mișcare sistemele biologice automate de apărare – așa cum ar fi reacțiile de genul lovește sau fugi. Iar în astfel de momente nu gândim, doar simțim și acționăm.
Dacă revenim la situația pandemică în care ne aflăm, din primăvara anului trecut, în mod evident, creierul nostru a descărcat cantități semnificative din acești hormoni ai stresului care au fost resimțiți la nivel psihologic sub forma de frică, anxietate, agitație, disperare și poate chiar panică.
Trăiri subiective pe care dacă nu știm cum să le gestionăm într-o manieră inteligentă din punct de vedere afectiv – pot determina o epuizarea emoțională.
Epuizarea emoțională, alături de lipsa empatiei sau a compasiunii față de sine și cei din jur, și prezența unor gânduri de deznădejde și inutilitate personală – reprezintă cele trei trăsături de bază a ceea ce în psihologie numim burnout. În termeni uzuali – burnout-ul descrie o stare de ardere psihologică, care se instalează după o perioadă lungă definită de stres, de emoții care au fost percepute ca fiind extrem de consumatoare și de pierderea sensului în viață.
Dintre cele trei componente ale burnout-ului – epuizarea emoțională ne afectează cel mai mult relațiile, sănătate, randamentul în muncă. Pe scurt ,calitatea vieții.
Potrivit psihologiei relațiilor, marea problemă a umanității nu este prezența stresului (acesta a existat din totdeauna în viețile oamenilor, doar că nu l-am numit în acest fel), nu este nici măcar prezența emoțiilor negative – problema este cauzată de faptul că ne este teamă de propriile emoții și deoarece evităm întâlnirea cu acestea existența noastră se poate complica destul de mult.
Emoțiile de care fugim sau pe care evităm să le trăim rămân în corpul nostru și ajung să ne îmbolnăvească atât mintal, cât și fiziologic.
La ora actuală, se știe, în baza a numeroase studii clinice, că emoțiile respinse sau ignorate pot duce la tulburări psihice și la diferite boli organice – așa cum ar fi tulburările de anxietate, depresia, probleme cardio-vasculare, variatele forme de cancer, adicțiile, diabetul și inclusiv afecțiuni ale sistemului imunitar.
Doar pentru că nu vrem să avem o relație cu emoțiile dificile – asta nu înseamnă că toate aceste trăiri nu există, că se evaporă ori că nu ne afectează. Tot ce respingem în plan conștient, ajunge în infinitul rezervor inconștient al minții umane și de acolo ne va sabota existența în cele mai variate moduri.
Pentru a înțelege mai ușor emoțiile umane, Gáspár György ne invită să ne imaginăm un tunel în care intrăm, în care putem merge sau ne putem bloca, dar, în mod cert, putem vedea luminița de la capăt și putem ieși din acesta doar dacă ne mișcăm în direcția bună. La fel se întâmplă și cu emoțiile: intrăm într-o anumită stare emoțională, apoi urmează să facem ceva pentru a avansa, iar asta ne ajută să ieșim din starea emoțională respectivă. Însă, dacă respingem starea psihologică emoțională prin negare, evitare sau o atitudine de indiferență, ne blocăm în aceasta și nu vom mai găsi calea de ieșire.
Hormonii stresului (cortizolul și adrenalina), odată descărcați la nivelul creierului, activează mecanismele noastre de supraviețuire biologică și organismul primește următorul mesaj: luptă sau fugi. Cu alte cuvinte, rămâi în mișcare pentru a ieși cu bine din această situație.
Deoarece vorbim despre reacții biologice, acestea nu trec prin filtrul gândirii și nici nu sunt raționale sau voluntare; dar, cu toate acestea, putem învăța să trăim cu emoțiile dificile, să gestionăm cât mai bine stresul, să evităm burnout-ul și odată cu asta să ne ferim de bolile psihice și fizice – pentru că alături de creierul emoțional, avem și un creier rațional. Acesta ajunge să funcționeze din ce în ce mai bine doar dacă este antrenat în mod intenționat sau voit.
Nimeni nu poate controla descărcările de hormoni din creier, nimeni nu -șipoate control modul în care se va simți într-o anumită situație amenințătoare – însă oricine poate învăța să se implice în comportamente sănătoase din punct de vedere psihic-biologic și inteligente din punct de vedere relațional.
Așadar, stresul este inevitabil, asta înseamnă că și expunerea la burnout este crescută, dar epuizarea emoțională poate fi evitată dacă noi deținem câteva informații despre cum funcționează creierul uman și ne identificăm cele mai eficiente strategii de gestionarea a stresului.
Creierul nostru emoțional are două responsabilități majore, să evite pericolele și să se simtă în siguranță – fără să fie preocupat de ce strategii folosește pentru a îndeplini aceste două obiective. Din fericire, Natura ne-a înzestrat și cu un creier rațional – prin intermediul căruia putem găsi sensul reacțiilor noastre emoționale, dar și să identificam strategiile cele mai bune pentru a evita pericolele și a ne simți în siguranță.
În situații amenințătoare, strategia automată este de fugă sau de luptă, însă sunt situații actuale de viață în care nu putem face asta asemeni unor ființe primitive și avem nevoie de o adaptare la context, care presupune să depunem un efort pentru a ne folosi creierul rațional.
Strategiile psihologice cele mai eficiente pentru gestionarea stresului, prevenția burnout-ului și liniștirea emoțiilor (pentru a nu fi copleșiți de epuizarea psihologică și oboseala pandemică) sunt: activitățile fizice, exercițiile de respirație conștientă, râsul și plânsul, somnul de cel puțin 7-8 ore pe timpul nopții și conversațiile despre emoții purtate cu alți adulți de încredere.
Atunci când facem mișcare fizică creierul emoțional primește informația că facem ceva pentru a evita pericolul, exercițiile de respirație sunt esențiale pentru că liniștesc sistemul nervos și oxigenează sângele, plânsul și râsul favorizează eliminarea adrenalinei acumulate în exces, în timp ce somnul contribuie la regenerarea creierului – iar conversațiile despre emoții și conectarea psihologică cu persoanele de încredere îi oferă creierului sentimentul de siguranță.
La partea de conectare, psihologia relațiilor ne recomandă conversațiile inteligente în care o persoană vorbește și cealaltă sau celelalte ascultă, oferind dovezi de empatie și compasiune – nu putem trece prin tunelul emoțiilor în locul celuilalt, dar cu siguranță îi putem fi alături pentru ca acesta să nu se rătăcească în tunel, să nu-și facă rău și să vadă luminița de la capătul tunelului. Iar atunci când creierul emoțional percepe îndepărtarea pericolului, sentimentul de siguranță este asigurat de gesturile fizice de afecțiune exprimate de oamenii față de care simțim un atașament. Studiile din psihologie ne oferă și aici informații concrete – ajută în special îmbrățișările de peste 9 secunde și dacă este vorba de partenerul romantic săruturile de minim 6 secunde. Astfel, ajungem să ducem la bun sfârșit cele două obiective majore ale creierului emoțional– supraviețuirea și siguranța, și totul se petrece într-un mod inteligent de punct de vedere relațional și eficient pentru sănătatea noastră psihică și fizică.
Cele 5 strategii de prevenție a epuizării emoționale și de gestionarea a burnout-ului pandemic, merită adaptate în funcție de specificul fiecăruia dintre noi.
Unii dintre omeni se vor simți mai confortabili cu mișcarea fizică, alții cu exercițiile de respirație și somnul odihnitor pe timpul nopții, ori cu momentele de râs sau plâns – important este să ne asigurăm însă că avem cu toții acces și la conversații despre emoții și la momentele de conectare.
3 întrebări cheie care ne ajută să gestionăm emoțiile dificile:
1. Care este cea mai mare frică pe care o trăiesc în prezent în legătură cu pandemia de COVID-19?
2. Ce am învățat din această criză pandemică și care sunt beneficiile pe care le percep?
3. Ce pot face, în prezent, pentru ca sănătatea mea psihică și fizică să nu aibă de suferit din cauza acestei crize globale?
După ce ați răspuns, găsiți un adult de încredere alături de care să purtați o conversație sinceră cu privire la ce ați aflat, pentru că astfel putem să ne gestionăm cel mai bine emoțiile dificile.
