Sălile de jocuri de noroc vor fi scoase în afara localităților. Un proiect depus de PSD la Senat prevede că sălile de jocuri de noroc vor mai putea funcționa doar dacă sunt amplasate la cel mult 50 de metri de limita teritorială a unui oraș sau comună. Iar pentru localitățile cu mai puțin de 5000 de locuitori nu se mai poate acorda autorizație pentru jocuri de noroc. Cei care se confruntă cu depedența de aceste jocuri spun că e o inițiativă bună, dar statul ar trebui să facă mai mult pentru a preveni și pentru a ajuta.
„Cu cât este mai îndepărtat obiectul dependenței, cu atât șansele sunt mai mici. Cumva mă ajută pe mine, ca și dependent: dacă îmi vine în gând acum să mă duc să joc, am nevoie să fac un efort suplimentar”, spune un bărbat în vârstă de aproape 50 de ani, căruia îi vom spune George, pentru că nu a dorit să-și dezvăluie identitatea.
Timp de 25 de ani s-a confruntat cu dependența de jocurile de noroc: „Au apărut sălile de jocuri de noroc în care nu conta vârsta, ci să ai bani și atât”
Nu-și amintește exact când a început să joace pentru prima oară: „Parcă am jucat dintotdeauna. Îmi aduc aminte, copil fiind, jucam în fața blocului, pe bani mărunți, tot felul de jocuri: de la gropiță la perete. Lucrurile au evoluat; au apărut sălile de jocuri de noroc în care nu conta vârsta, ci să ai bani și atât. Încet, încet, fără să-mi dau seama, am rămas în acel comportament abuziv. Boala îmi punea sub nas orice variantă care mă făcea să mă întorc la joc. Când eram supărat mă duceam la joc, când eram fericit mă duceam la joc, când era plictiseală”, a mai povestit bărbatul.
Cazinouri, ruletă, păcănele, nici nu conta la ce juca. A început să mintă, să fure și, în general, să facă alegeri împotriva principiilor sale
George știe acum cât de mult a pierdut: „Am câștigat sume importante, dar mi-am băgat viața la jocurile de noroc și nu am câștigat niciodată nimic de fapt pentru că eu, cu fiecare câștig, însemna o pierdere a controlului și mai mare, o iluzie că va veni un câștig și mai mare și mă ducea într-o boală cât mai avansată posibil”, a mai mărturisit bărbatul.
După ce și-a pierdut prima soție, era pe punctul de a o pierde și pe a doua. Un prieten i-a vorbit însă despre comunitatea Jucătorilor Anonimi din România
„Eu am așa o vorbă: că sunt ultimul care am aflat că sunt dependent. Neștiind cu ce mă confrunt, nu știam ce să fac. Actuala soție îmi făcuse, tot așa, bagajele să mă părăsească precum prima. La momentul acela un amic mi-a spus că există o comunitate de 12 pași în care se vorbește și despre dependența de jocuri de noroc. Și atunci am văzut un motiv foarte bun de a-mi aduce soția acasă. În momentul în care am intrat în comunitate parcă toți vorbeau despre mine. Vorbeau despre experiența vieții lor, dar vorbeau despre mine”, a mai povestit bărbatul.
După 7 ani de abstinență de la jocurile de noroc, George spune că nu e vindecat și face tot posibilul să evite reclamele și sălile cu jocuri de noroc
„Eu sunt dependent de jocuri de noroc. Dependența este o boală cronică. Asta este cumva pe viață”, a adăugat acesta.
Despre scoaterea sălilor de jocuri în afara localităților crede că va ajuta mult în prevenție. Îi va ține departe în special pe tineri de primul lor contact cu aceste jocuri
George spune că România ar trebui să schimbe radical legislația privind jocurile de noroc și să urmeze exemplul altor țări unde mizele la jocurile de noroc sunt simbolice, iar statul asigură decontarea mai multor cheltuieli pentru dependenții de jocuri.
Și ar mai fi o lecție de învățat…
„Vin foarte mulți bani din industria jocurilor de noroc fără să ne dăm seama ce înseamnă prețul unei vieți umane, adică un om care se recuperează din dependența de jocuri de noroc, care se repune pe pragul societății aduce un plus valoare umană, socială, financiară unui stat”, a mai spus bărbatul.
Sursa foto: Shutterstock
