Profesorul de Filosofie Emil Moise a fost invitatul lui Marcel Bartic în emisiunea „Academia Europa FM”. Care este granița între libertatea religioasă și laicitatea statului? Emil Moise explică la Europa FM. „A obliga o persoană să asiste la evenimente religioase sau să participe la evenimente religioase se pedepsește cu închisoarea”, spune Codul Penal, conform explicațiilor lui Emil Moise.
„Religia confesională înseamnă că pui copiii în situația de a se ruga la Dumnezeu și de a participa și a asista la rugăciuni închinate unui Dumnezeu sau altul. Cine face acest lucru? Sunt persoane angajate religios, la rândul lor. În cazul studiilor religioase sau în cazul istoriei religiilor, persoanele care predau nu sunt sau nu ar trebui să fie angajate religios – predau profesori de istorie sau profesori de socio-umane”, a explicat Emil Moise.
„Curtea Constituțională: Faptul că Religia este în trunchiul comun nu îi dă acestei materii caracter de disciplină obligatorie, ci obligă școala să o ofere”
„Curtea Constituțională a dat o decizie celebră: a precizat din start că materia Religie nu poate fi o materie obligatorie. Discuția apoi s-a purtat pe sintagma trunchiului comun. În trunchiul comun, conform normelor Ministerului Educației, sunt disciplinele obligatorii.
Dar Curtea Constituțională a lămurit și acest lucru: a găsit o formulă – interesantă – care ar trebuit aplicată de atunci (Ea este aplicată, dar ar trebui și explicată și lumea s-o cunoască). Curtea Constituțională a zis așa: faptul că Religia este în trunchiul comun nu îi dă acestei materii caracter de disciplină obligatorie, ci obligă școala să o ofere. Dar copiii și părinții lor o aleg dacă doresc sau dacă nu doresc”, a mai explicat profesorul de Filosofie.
„Acest caracter de disciplină facultativă, din 1995 până am obținut eu decizia din 2014, era cumva o păcăleală”
„Orice școală din România este obligată să ofere materia Religie – vorbesc despre școlile de stat. Nu poate o școală publică să spună că nu oferă Religie. Dar participarea la această materie este facultativă – vorbim acum de 1995. Sigur, lucrurile sunt la fel acum cu nuanțele pe care o să le precizez.
Drept urmare, încă din 1995, această materie a fost facultativă. Cu mici schimbări pe parcurs – când doamna Ecaterina Andronescu prin niște Ordine de Ministru a transformat-o în opțională, dar a fost un an sau doi.
Numai că acest caracter de disciplină facultativă, din 1995 până am obținut eu decizia din 2014, era cumva o păcăleală pentru că toți copiii erau înscriși la ora de religie numai cu mențiunea că dacă cineva dorește poate să facă cerere să iasă de acolo.
Ea era considerată facultativă în sensul că puteai să renunți la ea, dacă renunțai la ea, oricând, situația se încheia fără acea disciplină, deci nu era condiționat de o dată anume, puteai să ieși după prima zi de școală sau în ultima zi de școală – caz în care situația se încheia fără acea disciplină pentru că avea caracter de disciplină facultativă”, a explicat Emil Moise.
„Codul Penal din România: Fapta de a obliga o persoană să asiste la evenimente religioase sau să participe la evenimente religioase, oricare din variante, se pedepsește cu închisoarea”
„Numai că era o mare problemă: de ce să bagi pe cineva într-un loc și să spui că nu e forțat să stea acolo, ci e liber să iasă? În orice împrejurare am lua noi similară, orice persoană ai întreba ți-ar spune că este absurd. E ca și cum ai lega pe cineva într-o cameră și dacă ar zice că nu-i convine să fie legat îi spui <<Nicio problemă, faci o cerere și te dezleg>>. Analogia aceasta nu e forțată.
Principalul meu obiect de contestare la Curtea Constituțională cam în jurul acestei susțineri s-a centrat: poți face o analogie cu a lega pe cineva, a-l priva de libertatea lui cu faptul că acelui copil i se predă Religie? Desigur.
Pentru că îmi permite această analogie Codul Penal din România, care spune, de la bun început: că dacă fapta de a obliga o persoană să asiste la evenimente religioase sau să participe la evenimente religioase, oricare din variante, se pedepsește cu închisoarea. Era înainte de 6 luni la 2 ani și s-a mărit, cred, de vreo cinci ori”, a mai spus profesorul de Filosofie Emil Moise.
„Problematica trebuia dusă în direcția în care trebuie să ceară copilul sau părintele să intre acolo, nu să ceară să iasă”
„Acest detaliu eu l-am folosit ca forte în argumentația mea în fața Curții Constituționale pentru că ce înseamnă asta? Dacă eu cu tine dorim să ne închinăm mâine pe stradă nu ne oprește nimeni. Vrem să spunem o rugăciune – este dreptul nostru să facem asta. Dar dacă noi obligăm o persoană să asiste, doar să asiste, nu mai zic să și participe la rugăciune, noi suntem pasibili de a intra în închisoare.
Dacă duci un copil la ora de Religie și-l pui să se închine, sau să spună rugăciuni sau să asiste când spui tu rugăciuni, nu este aceeași situație? După părerea mea, da. Și părerea mea a și contat în fața Curții Constituționale, care a și confirmat acest aspect. Drept urmare, problematica trebuia dusă în direcția în care trebuie să ceară copilul sau părintele să intre acolo, nu să ceară să iasă”, a mai explicat Emil Moise.
Urmărește aici întreaga emisiune „Academia Europa FM”
Sursa foto: Shutterstock
Citește și: Papa Francisc denunţă ”terorismul care abuzează de religie”
