Procuroarea Alexandra Tomescu și Mihaela Chiper, de la Asociația pentru Victimele Infracțiunilor Sexuale, au fost invitatele Adrianei Nedelea în emisiunea „Piața Victoriei” la Europa FM. În acest moment, în statisticile Ministerului Public sunt aproximativ 13.000 de dosare care privesc infracțiuni sexuale. „Violurile, spre exemplu, nu sunt defalcate pe minori și majori”, a spus Mihaela Chiper. „Din experiența și analizele pe care le-am mai făcut, corelat cu ce se întâmplă în medicina legală și la Parchetul Capitalei, peste 65% dintre sesizările de viol se referă la copii în România”, a mai explicat Mihaela Chiper. În medie, este vorba despre 85% clasări – mai puțin de două dosare trimise în judecată, mai puțin de 2 copii crezuți din 100. Lucrul acesta s-a schimbat după 2-3 ani de utilizare a camerei speciale de audieri pe care Parchetul Capitalei o are din 2016.
Profilul agresorului: Cine abuzează sexual un minor?
„Ar fi bine să putem face un profil al agresorului. Eu o să vă vorbesc în special din dosarele mele, ce am observat că ar fi foarte des întâlnit. din start vă spun că nu se poate face un astfel de profil, ceea ce vă pot spune este că într-adevăr sexul masculin predomină ca autor în astfel de infracțiuni, dar asta nu înseamnă că persoanele de sex feminin nu sunt eventual participanți sau poate coautori sau complici. Pe de altă parte, ca vârstă sunt începând cu preadolescenți – ca autori ma refer – care nu răspund penal, poate au 12-13 ani, și încheiem cu vârsta a treia – nu poți spune că ești pedofil un an, doi sau o zi sau două”, a explicat procuroarea Alexandra Tomescu.
Adriana Nedelea: Cei mai mulți sunt apropiați ai familiei?
Procuror Alexandra Tomescu: „Ceea ce conteză este că cei mai mulți agresori sexuali sunt apropiați ai familiei, fac parte din cercul familiei. Ori sunt din familie, ori din cercul apropiat al familiei. De regulă, încearcă să câștige încrederea pesoanei vătămate. De multe ori se dezvoltă relații între ei și, astfel, infracțiunea fie capătă o formă continuată, fie devine un concurs: dacă se distanțează în timp actele de agresiune. Ideea este că noi ne-am obișnuit să credem sau să vedem un autor a violului ca fiind un om rău, violent, dar nu se întâmplă așa de regulă. Ei au un comportament foarte frumos cu victima”.
Adriana Nedelea: Ademenitor chiar.
Procuror Alexandra Tomescu: „Sunt blânzi, înțelegători, uneori ocupă rolul unui părinte. Deci ei, practic, se arată interesați de victimă, de cele mai multe ori. De aceea unele dintre victime cumva le caută și circumstanțe atenuante. Uneori chiar au încercat să mă mintă în apărarea autorilor decât să fabuleze întâmplări”.
Mihaela Chiper: „Voiam să consolidez cumva concluzia pe care Alexandra a avut-o: la nivel internațional, toate statisticile pe care noi le urmărim arată că sunt mai mulți copii care min în privința inexistenței abuzului decât cei care mint cu privire la existența unui abuz. Sunt mult mai mulți copii care protejează pe agresori în astfel de circumstanțe decât cei care ar putea fabula cu privire la existența unui astfel de abuz. Și aici este lupta majoră pe care trebuie s-o ducem cu miturile și cu motto-ul nostru în care acceptăm că există violență sexuală împotriva copiilor și reacționăm.
Reacționăm destul de prost în acest moment pentru că intrăm în panică, pentru că nu știm cui să adresăm această problemă – ea trebuie adresată procurorilor – orice suspiciune de abuz sexual trebuie să facă obiectul unui dosar penal. Și în al doilea rând, lucrul important este să nu considerăm – așa cum vedem în reportajele de la televizor despre un criminal în serie <<a fost un băiat foarte de treabă>>, în cazul pedofililor, agresorilor sexuali, celași comportament este real pentru că este un om în neregulă, un psihopat. Este o persoană care va mima un comportament normal și va mima o conduită firească în comunitate. Dincolo de ușă, dincolo de ferestrele casei lui este stăpân absolut”.
Adriana Nedelea: Și pe care o vom încuraja să facă ce a mai făcut pentru că noi clasăm dosare pe bandă rulantă. Din moment ce văd oamenii că nu se întâmplă nimic și că nu-i vânează nimeni, de ce s-ar opri?
Procuror Alexandra Tomescu: „Da, ei asta gândesc, cel mai probabil, pentru că așa cum spuneam nu cred că poți să fii pedofil doar două zile. Deci, de fiecare dată când ți se va ivi ocazia, o vei face din nou. De aceea este foarte important să fim sesizați din timp pentru că și acest lucru poate să ducă la încurajarea acțiunilor lor. Este evident că atât timp cât observă că timp de 2-3 ani nu s-a întâmplat nimic, nu au fost reclamați, nu au fost chemați nici la parchet, nici la poliție, este clar că ei nu vor fi descoperiți niciodată și v-am spus că există și această preconcepție că nu există dovezi. Se pot face probe și v-am explicat că tocmai această audiere este piesa centrală și dacă este făcută așa cum trebuie, poate să aducă…”.
Mihaela Chiper: „Condamnări ca la omor”.
De ce nu-și cred unii părinți copiii?
„De cele mai multe ori, abuzurile sunt sesizate chiar de către cei de la DGASPC pentru că în cadrul ședințelor de consiliere copiii, după ce prind puțină încredere în psihologul cu care discută, reclamă abuzuri care s-au petrecut poate și acum un an, doi, zece. Se poate întâmpla și lucrul acesta”, a spus procuroarea Alexandra Tomescu.
Întrebată de ce nu-și cred părinții copiii, Alexandra Tomescu a explicat că: „Pentru că, probabil, așa am fost învățați cu gândirea aceasta că copiii mint tot timpul și… pe de altă, poate că este și un mijloc de a se autoapăra. Le este și teamă să afle că ceva s-a putut întâmpla pentru că evident că noi suntem principalii protectori ai copiilor noștri. Atunci când se întâmplă lucrul acesta cumva te simți și vinovat. Mai ales că de regulă se întâmplă în cercul apropiat al familiei sau în familia nucleară, deci se poate întâmpla să afli așa ceva și parcă nu vrei să crezi, probabil”.
Ce trebuie schimbat?
„Cele două premise ale unui dosar bine instrumentat sunt, în primul rând, sălile de audiere și apoi oameni specializați ca să poată să facă o audiere de calitate. Asta ar fi cel mai important lucru, asta trebuie schimbat. Ca să te specializezi, de lucrurile acestea două ai foarte mare nevoie. Să cunoști acest protocol foarte bine și să ai o sală de audiere pentru că, dacă ați observat cum decurge o audiere clasică – vii la poliție sau vii la parchet și tu vorbești și după ce ai vorbit de tehnoredactează sau se redactează declarația ta. Și atunci este posibil să scapi foarte multe detalii, să reformulezi lucrurile, să se producă o fractură între ceea ce tu ai spus sau au intenționat să spui și ceea ce se consemnează și de aceea sălile acestea au o mare importanță”, a spus Alexandra Tomescu.
Procuror Alexandra Tomescu: „Copiii nu au nevoie de părinți pentru a sesiza un abuz, cel puțin în București”
Procuror Alexandra Tomescu: „Nu are nevoie de părinți ca să sesizeze așa ceva. Eu vorbesc despre București – nu pot să știu ce se întâmplă la un post de poliție de la țară. Eu mă refer la noi. Adică au fost cazuri și au povestit despre abuz. În cazul acesta fi
e se chema celălalt părinte, dacă nu este și el parte a abuzului, fie este chemat un reprezentant de la DGASPC, deci se poate”.
Ascultați emisiunea integrală aici:
Sursa foto: Mihaela Chiper
