Un popor care nu își mai vede viitorul între granițele țării sale. O țară din care tot mai mulți pleacă sau vor să plece și în care puțini vor să vină.
Pierdem forța de muncă, pierdem energii creative, ne pierdem curajul de a trăi împreună.
România în anul centenarului – o țară care dispare. Om cu om, milion de oameni cu milion de oameni.
Fenomenul copiilor rămași acasă după plecarea părinților în străinătate continuă să fie prezent în România.
Copiii rămân în țară, fie cu unul dintre părinți, fie cu bunicii. Apar, însă, noi cazuri. Sunt copii care au plecat la rândul lor cu părinții într-o țară străină și s-au întors acasă, după ce familia nu s-a putut integra peste hotare.
Acei copii, deși sunt acum acasă, printre români, au dificultăți în a se adapta din nou în mediile din care au plecat.
Telefonul și internetul îi ajută pe copiii rămași acasă să țină legătura cu părinții plecați la muncă în străinătate.
De multe ori, însă, discutiiile devin foarte seci, spune Alexandru Gulei, de la ONG-ul „Alternative sociale”, organizație care a gândit programe pentru copiii ai căror părinți sunt departe.
Părinții se descurcă foarte bine în a le asigura copiilor nevoile materiale, dar nu ai cum ca prin telefon să-ți ții copilul în brațe.
„Se instalează o răceală, un anumit formalism al comunicării. În general comunicarea aceasta sărcacă, și în informații și în emoții, dăunează relației dintre părinți și copii. Apare o înstrăinare. Sunt copii care reușesc să managerieze mai bine emoțiile pe care le au în legătură cu absența părinților și copii care nu reușesc să facă lucrul acesta eficient. Cei care nu au relație apropiată cu părinții acumulează frustrări”.
7.500 de copii revin anual în țară, după ce au avut experiență eșuată de migrație, arată datele Ministerului Educației.
Aproape jumătate dintre ei revin cu părinții, ceilalți singuri. Două treimi revin din Spania și Italia.
O parte din ei nu-și mai găsesc, insa locul după ce ajung din nou acasă. Apucaseră să-și facă prieteni în străinătate, să se acomodeze cât de cât la noul mediu, iar odată întorși în țara sunt bulversați.
„Acești copii pot avea probleme de dezvoltare care să le afecteze întreaga viață. Pentru copii, situația este dramatică. Nevoia ca un specialist să îi evalueze și să-i intervină este absolut urgentă. Din nefericire nu se cere ajutorul specialiștilor. Există o prejudecată și din partea părinților și din partea specialiștilor că acești copii revin în țara de origine și nu ar trebui să aibă probleme. Copii care revin în România după o experiență într-o țară în care comunitățile românești sunt mai puțin dezvoltate, au dendința să se adapteze mai greu în țara de origine”.
Alexandru Gulei mai spune că cele mai mari probleme apăr în cazul copiilor care revin din țări unde comunitățile de români nu sunt atât de dezvoltate și care au facut efoturi mari sa se integreze in noua societate.
Găsiți toate episoadele Campaniei „România disprare” pe site-ul nostru, Europa FM.ro.
