Primul film documentar despre Mihai Eminescu, intitulat “Eminescu, Veronica, Creangă”, a fost realizat în 1914, după 25 de ani de la moartea poetului, de către Octav Minar, prozator, traducător şi istoric literar.
Documentarul, cu o durată de aproximativ 20 de minute, este creaţia Casei de Filme “Pathé”, iar imaginea poartă semnătura lui Victor de Bon. Conţine elemente de docudrama, scenele lirice au fost interpretate de artişti profesionişti, iar ecranizarea artistică a fost realizată în Italia şi Egipt.
“Eminescu, Veronica, Creangă” fost descoperit în urmă cu câţiva ani la Arhiva Naţională de Filme de către eminescologii Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu şi recondiţiont integral.
Pelicula cuprinde imagini autentice, filmate la începutul veacului trecut, ce pot fi considerate adevărate documente istorice. Prezintă meleagurile natale ale poetului, diferite fotografii inedite, inclusiv o controversată poză a poetului, împreună cu tatăl său, casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi, unde a locuit Eminescu, imagini ale Iaşiului, precum şi câteva clădiri frecventate de poet: Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, localul “Trei Sarmale” etc.
Imaginile arată, de asemenea, mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu, busturile lui Eminescu de la Dumbrăveni, Botoşani, din faţa Ateneului, fotografiile Veronicăi Micle, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, Mânăstirea Văratec, Mormântul Veronicăi Micle, rudele în viaţă ale lui Creangă.
Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850, la Botoșani. A fost poet, prozator, dramaturg și jurnalist, socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Prima poezie a marelui scriitor datează din ianuarie 1866, când a debutat cu poezia ”La mormântul lui Aron Pumnul”, semnată M. Eminovici. Închinată memoriei profesorului său, poezia a apărut în broșura scoasă la moartea acestuia (12/24 ianuarie 1866, la Cernăuți), intitulată ”Lăcrămioarele învățăceilor gimnăziaști den Cernăuți la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul”.
A urmat o operă vastă, nemuritoare prin inegalabila ei frumuseţe şi valoare artistic, printre care se numără poeziile: ”Departe sunt de tine”, ”Povestea codrului”, ”Singurătate”, ”Împărat și proletar” (1874), ”O rămâi”, ”Revedere”, ”Luceafărul”, ”Scrisoarea I”, ”Scrisoarea II2, ”Scrisoarea III”, ”Scrisoarea IV”, “Scrisoarea V” fiind publicată postum în 1890, ”Sara pe deal”, ”La steaua””Glossă”, ”Odă”, ”Iubind în taină…”, ”Trecut-au anii…”, ”Veneția”, ”Se bate miezul nopții…”, ”Cu mâne zilele-ți adaugi”, ”Peste vârfuri”, ”Somnoroase păsărele”, ”De-or trece anii…”, ”Lasă-ți lumea…”, ”Te duci…”, ”Din valurile vremii…”, ”Ce te legeni…”, ”La mijloc de codru…”, ”Mai am un singur dor”, ”Criticilor mei”; iar în proză ”Sărmanul Dionis” sau nuvelă fantastică ”Cezara” etc.
Mihai Eminescu s-a stins din viață pe 15 iunie 1889, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu. Pe 28 octombrie 1948 devine membru de onoare post-mortem al Academiei Române.
