Rămas-bun, Majestate! titrează Adevărul. Regele Mihai I s-a stins din viaţă la vârsta de 96 de ani. Se încheie astfel o perioadă de 151 de ani în care Monarhia României – fie că a fost activă, fie că a fost în exil – a jucat un rol important în istoria ţării. În editorialul său, Daniel Gorgonaru scrie că inevitabilul s-a produs. România va fi în doliu. Va fi multă ipocrizie, dar și câteva regrete sincere.
Ultimul rege, titlul mare de pe prima pagină a Jurnalului Naţional. Este de așteptat ca guvernul să hotărască, astăzi, decretarea a zile de doliu național. La dorința Custodelui Coroanei, principesa Margareta, funeraliile vor respecta tradiția înaintașilor Majestății Sale.
România fără rege, titrează România Liberă. Cu mare tristeţe, 5 decembrie 2017 s-a transformat într-o zi istorică, marcând finalului unei epoci şi a unei speranţe. Majestatea Sa Regele Mihai I, monarhul pe care mulţi români înca îl vedeau revenind, printr-un miracol, pe tronul ţării care l-a aşteptat înapoi 70 de ani, s-a stins din viaţă. România pierde un simbol al stabilităţii, unul atât de necesar în aceste vremuri dezbinate, un reper de demnitate, unul atât de util în această lume fără morală, pierde un vis care, ca orice vis imposibil, era cu atât mai frumos.
Potrivit Ziarului Financiar, odată cu dispariţia regelui, se încheie definitiv un capitol din istoria ţării. România a pierdut nu doar un rege, ci şi o conştiinţă a fiinţei sale. La 25 octombrie 2011, Mihai I avea să rostească în Parlament, acum republică, o frază care va rămâne peste ani. Suveranul care nu şi-a revendicat tronul, căruia, în primii ani ai tinerei republici, i-a fost interzisă şederea în ţara de pe tronul căreia fusese alungat de puterea comunistă, avea să afirme cu înţelepciune de patriarh, de la înălţimea celor 90 de ani ai săi: “Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”.
Gazeta Sporturilor scrie despre onoarea de a-i fi fost contemporani regelui şi bucuria de a-i fi fost compatrioţi. Numele lui Mihai I este legat de sport, fiind pasionat de schi, pilotaj şi maşini. Mai presus de orice, regele a fost un exemplu de modestie, de discreţie şi de încredere în capacităţile românilor şi în vocaţia lor democratică.
