România are în această perioadă, prima sa expoziţie din istorie la Muzeul Luvru, cel mai mare din Franţa şi unul dintre cele mai vizitate muzee din lume.
La 226 de la înfiinţare, Muzeul din inima Parisului găzduieşte până la sfârşitul lunii iulie, expoziția „Broderii de tradiție bizantină din România. În jurul stindardului lui Ştefan cel Mare”.
Expoziţia este doar unul dintre evenimentele excepţionale organizate în aceste luni în cadrul sezonului cultural Franţa-România, România-Franţa.
Şi a presupus eforturi uriaşe din partea unor măicuţe de la câteva mănăstiri din Nordul Moldovei, proprietare ale unora dintre exponate, dar şi din partea muzeografilor Muzeului Național de Istorie a României.De aici a plecat steagul liturgic al lui Ştefan cel Mare, înapoiat României de Franţa, în 1917.
Banii pentru acest eveniment au venit târziu, unele exponate sunt extreme de fragile, nefiind restaurate, iar transportul de la Putna, Suceviţa şi Bucureşti la Paris a fost chirurgie curată.
O parte dintre cei implicaţi au participat la deschiderea expoziţiei de la Luvru, la fel ca şi reporterul Europa FM, Anca Grădinaru.
Deși mică, expoziția de broderie bizantină este una istorică dat fiind că aici sunt expuse obiecte de tezaur extrem de valoroase.
Atât de valoroase încât țesăturile au fost asigurate cu zeci de milioane de euro. Suma exacta este secretă, după cum mi-a mărturisit directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberlander-Tarnoveanu, prezent la Paris la deschiderea expoziției.
“E un eveniment pe care nu mă feresc să-l numesc istoric, pentru că o serie de piese sunt prezentate pentru prima dată în afara țării, piese care nu sunt importante doar pentru patrimoniul României dar și al Europei și al lumii…
-Vă referiți la…
-Multe dintre broderiile pe care le vedem aici între care acoperământul de Mormânt al Mariei de Margop-care este o piesă celebră sau acoperămintele de mormânt ale Movileștilor și ale membrilor familiilor lui Vasile Lupu, de la Trei Ierarhi, dar în primul rând, pentru stindardul liturgic al lui Ștefan cel Mare, piesă care este după părerea mea, este cea mai importantă broderie bizantină târzie din lume, păstrată în Colecția Muzeului Național de Istorie a României și care se leagă în mod direct, de relațiile foarte largi dintre România și Franța în secolul XX. Este o piesă care a ajuns la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos, și a fost recuperată în 1917, la cererea autorităților române de către generalul Moris Sarrail, comandantul trupelor aliate din Orient.
A fost restituit țării în cel mai critic moment din istoria noastră modernă-anul 1917 a fost anul tuturor încercărilor, anul marilor catestrofe care s-au abătut asupra României în primul Război Mondial.”
Alături de stindardul liturgic al lui Ștefan cel Mare și de acoperământul de mormânt ale uneia dintre soțiile domnitorului care a apărat ortodoxia în fața atâtor atacuri ale turcilor, la Luvru, sunt expuse și alte obiecte de patrimoniu, unele de la Mănăstirea Sucevița, din nordul Moldovei.
Este vorba despre acoperămintele de mormând ale foștilor domnitori ai Moldovei și Țării Românești, frații Ieremia și Simion Movilă.
Sunt țesături din fir de aur și argint țesute la începutul anilor 1.600.
Cum expoziția a fost inaugurată la nici 24 de ore de la arderea acoperișului catedralei Notre Dame, aflată la mică distanță de Muzeul Luvru, stareța Mănăstirii Sucevița, aflată acasă, dar și maicile care au însoțit obiectele de tezaur la Paris au avut emoții mari.
De altfel, pentru a vorbi cu Maica Dionisia a fost nevoie să trec preț de câteva secunde, peste regula impusă de Muzeul Luvru de a nu lua interviuri în spațiul inclus în celula de criză instituită de autorități. Ea mi-a povestit ce au simţit când au aflat de catastrofă.
“Maica Stareță astăzi, când a aflat ce s-a întâmplat la Notre Dame, a întrebat: Obiectele nostre unde sunt? Asta a fost prima întrebare. Nu m-a întrebat ce facem noi. Suntem obișnuite să fie păstrate în siguranță.”
Iar îngrijorarea a fost cu atât mai mare cu cât obiectele aduse de la Sucevița sunt deteriorate și fragile. Nimeni de atâta amar de vreme nu a găsit folositor să dea bani pentru restaurare.
Chiar și așa, acest patrimoniu al umanității încă rezistă, mărturisește Maica Dionisia de la mănăstirea Sucevița.
În schimb, stindardul liturgic al lui Ștefan cel Mare a fost restaurat acum 10 ani, iar meritul le aparține inclusiv unor muzeografi tineri care s-au zbătut și atunci dar și acum, ca acest tezaur să reziste și să fie expus într-unul dintre cele mai importante muzee din lume, spune directorul directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberlander-Tarnoveanu.
“N-aș vrea să dau foarte multe detalii, dar Muzeul Național a primit sarcina să organizeze expoziția în condiții financiare foarte critice. La începutul lui februarie exista chiar posibilitatea ca această expoziție să nu poată fi realizată sau deschisă la timp”, a explicat directorul Muzeului Naíonal de Istorie care a adăugat că meritul major pentru realizarea expoziţiei l-au avut două dintre angajatele instituţiei, Oana Ilie şi Cristiana Tătaru.
Oana Ilie este șeful secției de Istorie Medievală, Modernă și Contemporană de la Muzueul național de Istorie, iar Cristiana Tătaru cercetător în cadrul aceleiași instituții.
Pe Cristiana Tătaru am întrebat-o, după ce am aflat cât de mult efort a depus pentru ca broderiile de patrimoniu să ajungă cu bine la Luvru, ce i-a dat cele mai mari bătăi de cap.
„La 28 de ani pe care îi am, această expoziție înseamnă extrem de mult pentru cariera mea. Cel mai greu cred că a fost să îi convingem pe colegii din mănăstiri să aibă încredere în noi. Măicuțele au o grijă deosebită pentru aceste broderii, dar au înțeles că este o onoare să fim prezenți la Muzeul Luvru. La București, au existat probleme legate de bani, ambalarea a trebuit să o pregătim în ultimul moment și practic, într-o lună de zile am făcut ceea ce trebuia făcut într-un an și jumătate. Fiecare piesă este ambalată într-un fel de husă, husele sunt prinse într-un material neutru care le ține drepte și toate aceste materiale puse în straturi sunt ambalate în cutii mari de metal și lemn și predate piloților militari. Noi am stat tot timpul lângă piloți și am fost curierii care au însoțit pe tot parcursul drumului piesele”, a explicat la Paris, Cristiana Tătaru.
Expoziția “Broderii de traditie bizantina din Romania. In jurul stindardului lui Stefan cel Mare” de la Muzeul Luvru poate fi admirată până în luna iulie, lună în are se va încheia și schimbul cultural între România și Franța.
A fost și este un prilej de întâlnire între nenumărați artiști români și francezi să expună, să joace și să cânte în zeci de localități din cele două țări, să ofere publicului frânturi din cele două culture și să elimine clișee.
Cât privește cele 27 de broderie românești care acum sunt admirate de turiși din toată lumea la Luvru, ele pot fi văzute și acasă, oricând.
Expoziția „Broderii de tradiție bizantină din România” la Muzeul Luvru din Paris
În perioada 17 aprilie – 29 iulie, Mănăstirea Putna participă la expoziția „Broderies de tradition byzantine en Roumanie. Autour de l’étendard d’Étienne le Grand” („Broderii de tradiție bizantină din România. În jurul stindardului lui Ștefan cel Mare”), organizată de Muzeul Luvru din Paris.
La expoziție mai participă: Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Național de Artă al României, Mănăstirea Sucevița, Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, Ministerul Afacerilor Externe – Direcția Arhivelor Diplomatice.
Din tezaurul Mănăstirii Putna vor fi prezentate douăsprezece broderii medievale, lucrate cu fir de argint, argint aurit și mătase, majoritatea dăruite de Sfântul Ștefan cel Mare Mănăstirii Putna prin mâinile iscusite ale monahilor acestei ctitorii voievodale. Printre aceste broderii se află Acoperământul de mormânt al Mariei Asanina Paleologhina (Maria de Mangop), Dvera Înălțării Domnului și Epitaful dăruit de vistiernicul Gavriil Trotușan.
Evenimentul se desfășoară în cadrul Sezonului Cultural România–Franța. Printre broderiile de excepție prezente la expoziția de la Muzeul Luvru se află și binecunoscutul stindard al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe dăruit de Sfântul Ștefan cel Mare Mănăstirii Zografu din Muntele Athos. Stindardul a fost recuperat de Statul francez în timpul Primului Război Mondial și predat Statului român în 1917. Toate aceste lucrări remarcabile ilustrează extraordinara dezvoltare a broderiei de tradiție bizantină în Țările Române, începând cu mijlocul sec. al XV-lea și până la mijlocul sec. al XVII-lea. Moștenite din Bizanț, ornamentele brodate ale „panopliei sacerdotale” ale episcopilor, preoților și diaconilor, și cele ale „panopliei liturgice” destinate celebrării cultului, sunt completate de un ansamblu unic în lume de acoperăminte de morminte voievodale, în care caracterul hieratic al imaginilor bizantine cedează curând locul tentației portretului.
În cadrul expoziției se va lansa și un catalog, care poate fi comandat de pe site-ul Muzeului Luvru.
Pe lângă catalogul dedicat expoziției de la Paris, broderiile din tezaurul Putnei se regăsesc și în albumul „Tezaurul Mănăstirii Putna. Broderii și țesături”, disponibil în limbile română și engleză.
Expoziția de la Muzeul Luvru poate fi vizitată în fiecare zi, între orele 9.00 – 18.00, exceptând marțea, iar miercurea și vinerea programul de vizitare se prelungește până la ora 21.45.
Pe un fond de atlaz roșu, sub o arcadă trilobată, sprijinită pe două fascicule de câte trei colonete, doamna Maria, cea de a doua soție a lui Ștefan cel Mare, fiica lui Ioan Olobei de Mangop și a Măriei Asan Paleolog, descendenți ai marilor împărați bizantini, își doarme somnul de veci. Mâinile îi sunt încrucișate pe piept, iar peste chipul ei oval, cu ochii închiși, cu sprâncenele arcuite și cu trăsăturile foarte fine, plutește o liniște adâncă, liniștea desăvârșită a morții. O coroană măreață, cu fleuroni înalți, bătută cu pietre scumpe, sugerate în brodaj de mătase roșie, verde și albastră, îi acoperă capul; din marginile ei se desprind câte patru șiruri de mărgele, flancându-i simetric obrajii. Cercei mari, cu pandantivi, asemănători acelora descoperiți în timpul săpăturilor arheologice de la Suceava, din anul 1955, îi împodobesc urechile; pe sub ei coboară deasupra gâtului o plasă fină de aur, înconjurând bărbia, ușor ascuțită. Tunica de brocart argintiu, cu reflexe albastre și aurii, este brodată în motive stilistice vegetale, reprezentând flori, frunze și fructe de rodii. Se încheie în față cu 14 nasturi și se termină la gât cu un guler înalt, ornat cu motive florale, cu sugestii de pietre scumpe și cu două mici medalioane în cuprinsul cărora se află câte o cruce încârligată. În jurul acestui guler, o capă de blană cade armonioasă pe umeri, încheindu-se cu doi nasturi în față, iar de sub ea, se evazează largă și fastuoasă, în jos, mantia de ceremonie, brodată cu aceleași motive în aceleași nuanțe cromatice ca și tunica, întreaga imagine se încadrează într-un chenar marginal dreptunghiular, de-a lungul căruia este brodată inscripția comemorativă, întreruptă la cele patru colțuri de medalioanele cu monograme și simboluri după cum urmează: în colțul stâng de sus și în cel drept de jos, figurează câte un vultur bicefal, reprezentând emblema imperială a Bizanțului; în colțul stâng de jos este brodată o monogramă semnificând primele trei litere din numele Paleolog, monogramă ce se repetă – în poziții diferite – și pe arcada treflată, în cele două medalioane de deasupra capitelurilor, în sfârșit, în colțul drept de sus, este brodată o altă monogramă, ceva mai complicată, în care savantul francez Gabriel Millet a descifrat numele Asanis sprijinindu-se pe inscripția unei icoane donată de Maria de Mangop Mănăstirii Grigoriu, de la Muntele Athos, în cuprinsul căreia se pot citi cuvintele: „Rugăciunea preaevlavioasei Doamne Maria Asanina Paleologhina, Doamna Moldovalahiei”. Așadar cele două monograme de pe splendida broderie putneană reprezintă numele de familie al Doamnei Maria de Mangop și dacă s-ar putea demonstra – cu argumente peremptorii – că acest celebru portret este într-adevăr un autoportret, presupunere care se face uneori, acestea ar reprezenta, implicit, și cea mai veche semnătură cunoscută la noi, pe o astfel de operă.
Inscripții: în chenarul marginal, de jur împrejur, inscripție comemorativă, în limba slavonă, brodată în fir de aur și argint aurit, pe un fond de mătase roșie: „Acesta este acoperământul mormântului roabei lui Dumnezeu, binecredincioasa și de Hristos iubitoarea doamnă a lui Io Ștefan voievod, domnul Țării Moldovei, Maria, care a trecut la veșnicul lăcaș în anul 6985 (= 1477), luna decembrie 19, în ceasul al cincilea din zi”.
