Pe 20 ianuarie, ziua în care Donald Trump depune jurămîntul de învestitură, printre cei care îl vor însoți pe Barack Obama la ceremonie se numără un aghiotant anonim din cadrul armatei.
În servieta acelei persoane se află așa-numita “valiză nucleară”, în interiorul căreia e păstrat un dispozitiv electronic care măsoară mai puțin de 8 centimetri.
Botezat “Biscuitul”, acesta permite lansarea unui atac nuclear. Cel mai probabil, Donald Trump a fost deja instruit – foarte departe de ochii lumii – cum se poate folosi “Biscuitul”.
În momentul în care miliardarul new-yorkez va fi rostit ultima parte a jurămîntului, aghiotantul respectiv se va muta, discret, în apropierea noului președinte.
Donald Trump va deveni atunci singura persoană din Statele Unite în stare să decidă, pe cont propriu, lansarea unui atac nuclear. Dat fiind temperamentul coleric de care a dat dovadă pe întreg parcursul campaniei electorale, nu puțini se întreabă care sunt procedurile și persoanele capabile să prevină o eventuală decizie grăbită cu consecințe catastrofale.
Butonul şi temperamentul
Înainte de toate, ar trebui menționat că Donald Trump însuși a nuanțat declarațiile provocatoare pe care le-a făcut pînă acum în privința arsenalului nuclear al Statelor Unite. A afirmat, de curînd, că va fi “ultima persoană” care să se folosească de bombele atomice, însă nu a exclus posibilitatea de a o face.
Viitorul Secretar al Apărării, generalul James Mattis, spune că decizia de a lansa un atac nuclear aparține președintelui și nimănui altcuiva.
Însă Mark Fitzpatrick, expert în cadrul Institutului pentru Studii Strategice de la Washington, adaugă că între momentul autorizării unei astfel de acțiuni și cel al atacului propriu-zis pot interveni mai multe persoane.
Teoretic, Secretarul Apărării poate refuza să execute ordinul dacă are motive să se îndoiască de deplinătatea facultăților mentale ale președintelui. Însă, de vreme ce acesta este comandantul suprem al forțelor armate americane, el își poate demite ministrul pentru refuzul de a executa un ordin direct și îi poate cere adjunctului acestuia să “apese butonul”.
Al 25-lea amendament al Constituției Statelor Unite prevede, de asemenea, că vicepreședintele are posibilitatea de a-l declara pe comandantul suprem inapt să-și exercite atribuțiile. Pentru o astfel de decizie, însă, este nevoie ca el să fie susținut de majoritatea colegilor din cabinet.
Procedura
În interiorul “valizei nucleare” se află și o serie de instrucțiuni de folosire: ce tip de atacuri poate lansa un președinte, odată ce a confirmat identitatea sa, grație unei cartele din material plastic.
Se relatează că unul dintre președinți a reușit să-și distrugă “cartela de acces”: a uitat-o în buzunarul unui sacou pe care l-a trimis la curățat.
Odată ce președintele a luat o hotărîre, ordinul este transmis Pentagonului de către șeful Statului Major General, iar mai apoi Cartierului General al Forțelor Strategice aflat într-o bază militară din statul Nebraska.
Statele Unite și Rusia dispun amîndouă de suficiente rachete nucleare pentru a-și distruge reciproc, de mai multe ori, toate marile orașe: se presupune că nu mai puțin de 100 de focoase ar fi îndreptate în direcția Moscovei.
Capacitățile nucleare al celor două țări însumează 90% din totalul celor de pe glob.
În septembrie 2016, Rusia dispunea de 1,796 de focoase strategice, dispuse pe rachete balistice intercontinentale, rachete balistice aflate la bordul submarinelor și pe mai multe bombardiere.
În baza unor ordine semnate de Vladimir Putin, Moscova a investit miliarde de ruble în modernizarea arsenalului său nuclear.
Tot în septembrie 2016, numărul focoaselor strategice ale Americii era estimat la 1,367. Unele sunt păstrate în silozuri subterane, ceea ce le-ar face mai vulnerabile în cazul unui prim atac. Altele se află la bordul submarinelor, unde ar fi mai greu de detectat, sau în bazele aeriene, de unde pot fi încărcate la bordul bombardierelor.
Rachetele aflate la sol ar parcurge distanța dintre Statele Unite și Rusia în aproximativ o jumătate de oră. Cele plasate în submarine (care se pot apropia de coastele unui prezumtiv stat inamic) pot să-și lovească țintele mult mai repede: 12 minute.
