Preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus, a încetat din viaţă la vârstă de 100 de ani.
Născut în 1917, în plin Război Mondial, Mircea Ionescu Quintus s-a înscris în PNL la vârsta de 19 ani, a luptat în cea de-a doua conflagrație mondială, a fost deţinut politic în perioada comunistă. După Revoluţie, seniorul a fost preşedinte al PNL, ministru al Justiţiei, deputat şi de două ori senator.
Mircea Ionescu Quintus a fost decorat de preşedintele Klaus Iohannis în luna martie, cu ordinul ‘Steaua României’ în rang de ofițer, cu o zi înaintea împlinirii vârstei de o sută de ani.
Fost președinte interimar al PNL, Alina Gorghiu a spus la Europa FM că întregul Partid Național Liberal îi datorează foarte mult lui Mircea Ionescu Quintus. Susținută în urmă cu trei ani de acesta să candideze la conducerea partidului, ea crede că liberalilor le va lipsi nu doar umorul lui Mircea Ionescu Quintus, ci și felul său de a aplana conflictele politice.
„Mircea Ionescu Quintus înseamnă Partidul Național Liberal în sine. Vorbeam deseori cu domnia sa și chiar acum câteva zile am schimbat câteva vorbe. Tot mai des în ultima vreme mi-a spus că bătrânețea este o povară, dar făcea față cu zâmbete și cu glume întotdeauna. Era un om cu un simț al umorului extraordinar, om om absolut absolut de excepție și un destin greu încercat. Mi-e greu să cred că repere ca domnia sa se nasc atât de des”, spune Alina Gorghiu.
Cine a fost Mircea Ionescu Quintus?
Ultimul eveniment public la care a participat a fost ceremonia de la Palatul Cotroceni, care a avut loc în 17 martie.
Seniorul liberal a fost decorat de preşedintele Iohannis cu Ordinul “Steaua României” în grad de ofiţer, fiind al treilea preşedinte care i-a oferit o distincţie, după Ion Iliescu şi Traian Băsescu.
El a luat parte, tot în luna martie, şi la Consiliul Naţional de Coordonare al PNL, unde liberalii au stabilit calendarul şi regulile alegerilor interne din partid.
„Sunt membru al PNL de 80 de ani. Împreună cu tatăl meu am trăit 100 de ani în acest partid. Nimic nu mi-a putut clinti sau mişca în vreun fel adeziunea la el şi încrederea în el. Abia aştept momentul în care să felicit pe următorul preşedinte, pe noul preşedinte al PNL, să-l asigur de sprijinul meu şi să vă asigur pe toţi care luptăm pentru victoria PNL”, le-a spus seniorul liberal mai tinerilor săi colegi.
Mircea Ionescu Quintus s-a născut pe 18 martie 1917, într-o familie de vechi liberali. Tatăl său, Ion Ionescu Quintus, a deţinut nu mai puţin de nouă mandate de parlamentar din partea PNL, iar fiul i-a urmat atât în cariera de jurist, cât şi în afinitatea politică pentru liberalism.
În 1917, la un an după intrarea României în Primul Război Mondial şi după ce întreaga administraţie politică românească s-a retras la Iaşi, familia Quintus era refugiată în Ucraina, la Herson, oraş unde s-a născut şi Mircea Ionescu Quintus.
În perioada interbelică, duce mai departe tradiţia de familie şi urmează Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, iar după absolvirea din 1938, devine avocat.
Îşi aminteşte exact ziua în care a devenit liberal, mai mult din întâmplare. Student fiind, pe 25 aprilie 1936 a fost rugat să rostească un discurs cu ocazia dezvelirii în oraşul său, Ploieşti, a bustului lui I.G. Duca, fostul premier liberal asasinat de legionari în 1933 pe peronul gării din Sinaia. Avea doar 19 ani, dar a rămas fidel Partidului Naţional Liberal vreme de peste opt decenii.
Mircea Ionescu Quintus spune că i-a avut ca mentori pe Nicolae Iorga şi pe Gheorghe Tătărăscu, despre cel din urmă spunând că a fost cel care a reuşit să-l ţină departe de Mişcarea Legionară, atât de la modă printre tinerii şi intelectualii din perioada interbelică.
În al Doilea Război Mondial a luptat iniţial pe frontul de est, ajungând până la Cotul Donului, iar ulterior, după ce România a întors armele împotriva Germaniei naziste, Quintus a ajuns până în Cehoslovacia, în Munţii Tatra.
În 1947 s-a căsătorit cu Viorica, alături de care a trăit până la finalul vieții, membră PNL din 1945, provenind, de asemenea, dintr-o familie cu tradiţie liberală.
Pentru că nu a renunţat la convingerile liberale, Quintus a suferit represaliile regimului comunist îndreptate împotriva membrilor partidelor istorice. A stat mai mulţi ani în lagăre, inclusiv la Canalul Dunăre – Marea Neagră, perioadă din care şi-l aminteşte pe părintele Galeriu despre care a spus că ar trebui trecut în rândul sfinţilor.
În 1954, când a fost eliberat de la Canal, a fost racolat de Securitate. A spus ulterior că nu a avut puterea să refuze fosta poliţie politică a regimului comunist, dar că nu a deranjat pe nimeni prin declaraţiile date Securităţii. În 2000, pe când Mircea Ionescu Quintus era preşedintele Senatului, CNSAS a făcut public faptul că fusese informator al Securităţii. A contestat decizia, iar doi ani mai târziu instanţa a decis că liberalul nu a făcut poliţie politică.
După Revoluţia din 1989, Quintus a revenit în prim-planul scenei politice. S-a înscris în proaspăt reînfiinţatul Partid Naţional Liberal, iar în 1990 a intrat în Camera Deputaţilor pe listele partidului.
Din octombrie 1991 şi până în noiembrie 1992 a fost ministru al Justiţiei în Guvernul Stolojan.
În februarie 1993, la câteva luni după dezastrul PNL de la alegerile parlamentare, când formaţiunea a ratat intrarea în Parlament în urma deciziei preşedintelui Radu Câmpeanu de a scoate partidul din CDR, Quintus îl contracandidează pe acesta din urmă la Congresul de la Braşov şi câştigă preşedinţia PNL, funcţie în care rămâne vreme de opt ani, până în 2001.
În 1996, când PNL intră din nou în Parlament, Mircea Ionescu Quintus este ales senator de Prahova şi reuşeşte să-şi reînnoiască mandatul şi la alegerile din 2000.
Din 2002 este preşedinte de onoare al Partidului Naţional Liberal, fiind de multe ori un factor de echilibru între taberele din interiorul PNL.
Mircea Ionescu Quintus a fost scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor, el publicând mai multe volume de epigrame.
Una dintre acestea a rostit-o anul trecut pe scenă, cu ocazia aniversării a 99 de ani: ”Spre suta anii se adună / Ca prin păduri, semeţii brazi / Şi s-or găsi destui să spună / Ce mai înseamnă suta azi?”.
