Medicina a fost un domeniu în care experții români au excelat de-a lungul timpului.
La 1551, doctorul transilvănean Paulus Kyr a tipărit la Brașov lucrarea Sanitas studium (“Deprinderea sănătății”), lucrare de educație igienico-sanitară, una dintre cele mai vechi tipărituri medicale de prin aceste părți.
Fondator al școlii românești de microbiologie, Victor Babeș a publicat, în 1885, primul tratat de bacteriologie și a realizat numeroase descoperiri care au ajutat la tratarea tuberculozei și leprei.
La începutul secolului trecut, Nicolae Paulescu a contribuit la izolarea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină. Munca sa de pionierat avea să fie recunoscută ulteior.
La rândul său, Ion Cantacuzino a militat pentru campaniile antiepidemice, astfel încât România a ajuns a doua țară din lume care a introdus vaccinul BCG. Încă din 1926, nou-născuții erau vaccinați împotriva tuberculozei.
Având origini românești, George Emil Palade s-a specializat în domeniul biologiei celulare, iar în anul 1974 a primit premiul Nobel pentru fiziologie și medicină grație unor descoperiri care au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne.
Nu putem opri timpul în loc, dar sunt oameni de știintă care au încercat și au mai și reușit să îi încetinească efectele. Printre ei, Ana Aslan, fondatoarea geriatriei moderne și, implicit, printre cele mai importante personalitați ale României moderne.
- Andrei Paleu
