Campionatul Mondial din 1934, gazduit de Italia, a rămas în istorie ca “Mondialul Fascist”.
Italienii au câștigat organizarea în fața Suediei, ca urmare a unui fond de cheltuieli impresionant, pus în joc de dictatorul Benito Mussollini. „Il Duce”, fost profesor și jurnalist, era un mare iubitor al fotbalului, dar voia și un eveniment care să îi servească propagandistic.
Italia a avut și o conjunctură favorabilă. Uruguay-ul, deținătoarea trofeului din 1930, nu a participat, ca răspuns la boicotarea competiției de către italieni, 4 ani mai devreme. Deasemenea, Argentina, finalista de la primul Mondial, și Brazilia, au trimis doar jucători amatori, de teama că fotbaliștii lor să nu rămână la echipe de club din Europa. În plus Anglia, Scoţia, Irlanda de Nord ți Țara Galilor au refuzat participarea, considerând că ar fi jignitor să participe la preliminarii.
S-au înscris 32 de echipe, dintre care 16 au ajuns apoi la turneul final. A existat și o primă participantă africană, Egiptul.
La insistențele lui Musollini, Italia a naturalizat 3 jucători argentinieni și se spune că a vegheat ca echipa să aibă arbitraje favorabile, uneori chiar în mod direct. Înaintea meciului cu Austria în semifinale, l-ar fi invitat la cina pe arbitrul suedez, apoi ar fi transmis FIFA să-l pună tot pe el și la finală iar în timp ce echipele erau la încălzire, arbitrul se află în loja dictatorului. Acuzațiile nu au fost însă niciodată probate. Succesul Italiei a sporit popularitatea lui Benito Mussolini, care înaintea meciurilor ieșea pe gazon și saluta mulțimea cu salutul nazist.
România a obținut calificarea dintr-o grupă cu Elveția și Iugoslavia. Cu 20.000 de oameni în tribune la 29 aprilie 1934, pe stadionul ONEF, viitoarea arenă a Republicii, cu jucători în majoritate de origine maghiară, România a învins Iugoslavia cu 2-1.
Dobay, poreclit „Calul”, a marcat golul calificării, la capătul unui meci în care oaspeții au avut nu mai puțin de 8 bare! La turneul final însă, România a cedat din primul tur, în fața Cehoslovaciei, care avea să ajungă în ultimul act.
Mai trebuie spus că la ediția “fascistă” din ’34, liderul italienilor a fost legendarul Giuseppe Meazza, cel în cinstea căruia Internazionale Milano a dat numele stadionului pe care își joacă meciurile de acasa și în prezent.
Poreclit “Peppino”, el a a marcat decisiv contra Spaniei. Primul duel din sferturi s-a terminat 1-1, și s-a rejucat a doua zi, pentru că nu exista regula penalty-urilor. Italia s-a impus cu 1-0, prin golul lui Meazza, care a devenit erou național în finala cu Cehoslovacia, scor 2-1. În minutul 95, deși accidentat, a recuperat șchiopătând o minge și a creeat faza din care s-a marcat golul victoriei.
