Taj Mahalul este cel mai mare monument construit din dragoste pentru o femeie. Unii spun că este și cel mai frumos, deși povestea de iubire care a dus la ridicarea lui este una tristă. De fapt, Taj Mahalul este un mormânt.
India veacului XVII era condusă de o dinastie musulmană, care a rămas în istorie ca „dinastia mogulă”. Printre conducătorii ei s-a numărat Shah Jahan, care a fost pregătit de mic să urce pe tron.
Deși nu era scăpat din ochi nicio clipă de gărzile palatului, legenda spune că într-o zi, prințul se plictisea și a dat o fugă până în bazar. Printre tarabele cu mirodenii și mătăsuri, a văzut-o pe cea care după câțiva ani avea să primească numele de Mumtaz Mahal. Într-o traducere aproximativă, ar însemna “Aleasa Palatului”. Jahan și Mumtaz erau copii pe atunci. Aveau 15 și respectiv 14 ani, și s-au căsătorit 5 ani mai târziu.
A contat și faptul că Mumtaz era la rândul ei de viță nobilă. Neobișnuit pentru acele timpuri, Mumtaz își însoțea soțul și în campaniile militare și – spun unele cronici – era cel mai important sfătuitor al împăratului. Chiar căsătoriți fiind, își scriau poezii și scrisori de dragoste. Jahan a avut și alte soții, dar – spun cronicarii – pe restul le-a luat doar din obligație față de alte capete încoronate.
Povestea lor de dragoste s-a încheiat brusc, pe când Mumtaz avea 38 de ani. A murit în timp ce dădea naștere celui de-al 14-lea copil și, pe patul de moarte, i-ar fi cerut lui Jahan un mormânt demn de iubirea lor. Așa a luat naștere Taj Mahalul, a cărui constucție a durat două decenii. Zeci de mii de oameni și mii de elefanți au lucrat la monumentul din marmură albă, simbol al iubirii veșnice, unde Shah Jahan și Mumtaz Mahal își dorm somnul de veci.
Acest material a fost realizat cu sprijinul Doppelherz Kollagen Beauty.
