Povestea oalelor în copac, auzită de la locuitorii din satul Poienile Izei, judeţul Maramureş, sună cam așa…
Cu multă vreme înainte, în satele din Maramureş erau multe familii care aveau chiar și două-trei fete de măritat şi pentru care alesul era căutat într-un mod original.
Tot satul ştia când una dintre ele aştepta să se căsătorească. Atunci când îi venea vremea să se mărite, fata scotea la poartă, în văzul tuturor, un clenci, cum spun moroşenii, pe care-l umplea cu multe oale, colorate.
Cu cât fata era mai bogată, cu atât mai multe oale agăţa în clenci. Dacă era prima fată de măritat din casa respectivă, oala din vârf era musai sa fie de un roșu aprins.
Când fata se căsătorea cu un băiat înstărit, și nu avea nevoie de zestre, atunci lăsa oalele în casa părintească pentru surorile sale mai mici.
Pentru fata următoare la căsătorie, se schimba culoarea oalei din vârf, semn că primei fete din casă îi venise deja sorocul măritișului.
Și astăzi, dacă ai noroc să ajungi în Maramureș, mai găsești, ici-colo, câte un copac cu… oale.
