Confidenţialitate

După 3 decenii de subfinanțare, Armata primește noi echipamente

reportaj de Anca Grădinaru

După 30 de ani de subfinanțare, România plănuiește să cheltuiască până în 2026, 10 miliarde de euro pentru înzestrarea Armatei

În preajma Zilei Naționale, România a semnat cel mai mare contract de înzestrare a Armatei.

Anul 2017 a fost unul dintre cei mai bulversanți ani pentru Ministerul Apărării. A început cu acordarea unui buget cu mult mai mic decât s-au angajat toate forțele politice încă din 2015, respectiv 2% din produsul intern brut.

După intervenția dură a președintelui Klaus Iohannis, în iarna trecută, Guvernul a revenit și a alocat totuși banii promiși, adică peste trei miliarde și jumătate de euro, din care aproximativ un miliard și jumătate destinați modernizării.

Apoi, au urmat disputele politice din interiorul partidului de guvernământ, PSD, dispute care au creat o situație nemaipomenită într-o țară NATO: demiterea a doi miniștri ai Apărării și numirea celui de-al treilea în mai puțin de un an și tergiversarea semnării contractelor.

În fine, până la urmă, Ministerul Apărării a intocmit, iar Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat, în luna august, pentru prima oară în ultimii 27 de ani, un plan coerent de achiziții care se întinde pe 10 ani.

În total, România își propune să investească până în 2026, cel puțin 14 miliarde de euro pentru a-și moderniza forțele care acum, nu dispun nici măcar de strictul necesar în contextul în care Rusia a militarizat Estul Mării Negre și amenință că va răspunde instalării la Deveselu, a scutului antirachetă NATO.
Planul de achiziții al Armatei a stârnit un uriaș interes în rândul marilor producători mondiali de armament și tehnică de luptă care pe rând, au tot vizitat România în ultimele luni.

EMBED CODE Copiază codul de mai jos pentru a adăuga acest clip audio pe site-ul tău.

8 mari programe de înzestrare a aprobat Parlamentul în cursul acestui an, iar Ministerul Apărării a planificat achiziții pentru toate cele trei forțe: terestre, aeriene și navale.
Planul României este ca în cel mult zece ani, să doteze Armata cu sisteme de comunicații, rachete, transportoare blindate, avioane și elicoptere noi astfel încât să fie capabilă să se apere singură în caz de nevoie, măcar până ce aliații NATO pot veni în ajutor.

O evaluare oficială arăta, în urmă cu 4 ani, că 60 la sută dintre echipamentele Armatei erau uzate fizic și moral, multe de proveniență rusească, din anii 60,70.

Situația a ajuns atât de gravă, încât nici măcar nu am mai avut cu ce să ne supraveghem spațiul aerian, așa că aliații din NATO au preluat rolul de Poliție Aeriană a României.

Așadar, acest plan a fost adoptat în contextul în care NATO și-a revizuit toată strategia de apărare după ce, în 2014, Rusia a intervenit în Ucraina și a anexat Peninsula Crimeea, adică o parte din țara vecină României.

Cu Peninsula Crimeea în proprietate, Rusia și-a suplimentat masiv forțele pe care oricum le avea la Sevastopol, oraș port în estul Mării Negre.
De atunci, România și alte țări din regiune se confruntă constant cu amenințări din partea Rusiei.
În același timp, NATO și Statele Unite separat, au trimis în țările aliate din nord estul Alianței, peste 4 mii de militari și echipamente grele, iar zeci de mii de militari se antrenează regulat împreună.

La Europa FM, ministrul Apărării, Mihai Fifor, spune că provocările Rusiei continuă, lucru de care se plâng și țările baltice și Polonia dar nu numai.

Din cele 8 mari programe de înzestrare, 4 vizează consolidarea apărării antiaeriene și antirachetă. 6,2 miliarde de euro și-a propus România să aloce cumpărării unor sisteme care să detecteze și să anihileze rachete și avioane ce ne-ar putea ataca.

Primul program, în valoare de aproape 4 miliarde și jumătate de dolari, constă în dotarea Forțelor Terestre și Aeriene cu 7 sisteme de rachete sol-aer Patriot produse de compania americană Raytheon.

Contractul a fost semnat miercuri seara, discret, fără ca presa să fie invitată, după nenumărate întârzieri și peripeții politice.

De exemplu, parlamentarii puterii din Comisia de Apărare care în urmă cu două săptămâni ar fi trebuit să aprobe achiziția, au lipsit în bloc, de la ședință.
Coincidență sau nu, situația s-a deblocat brusc, după o vizită de o noapte, surpriză, la București, a secretarului de stat american Rex Tillerson.

Apoi, după ce Departamentul de Stat al SUA a atras public atenția Parlamentului de la București că nu trebuie să voteze legi care să afecteze independența Justiției, președinții Camerei Deputaților și Senatului, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu s-au supărat și au ținut să le aducă aminte americanilor că noi am decis totuși să cumpărăm de la ei sisteme de apărare.

Michael Elisson este reprezentantul Raytheon în România. El ne-a explicat că, în acest moment, 13 țări din lume, dintre care 5 membre NATO, dețin sisteme Patriot.
România, Polonia și cel mai probabil Suedia, se vor alătura acestora.

În România, sistemele PATRIOT, care sunt dotate cu cele mai noi tehnologii, după cum asigură toți oficialii, vor intra în dotarea Forțelor Terestre și Forțelor Aeriene ale Armatei României în a doua parte a anului 2019, primul sistem urmând să fie operaţional la jumătatea anului 2020.

L-am întrebat pe reprezentantul Raytheon dacă toate sistemele Patriot sau măcar cele din Europa pot funcționa împreună, integrat, în caz de nevoie. Dar și dacă rachetele Patriot le pot anihila pe cele rusești și ele modernizate.

Michael Elisson spune că în caz de necesitate, NATO va decide ce sisteme vor fi activate mai întâi.

“Cel mai bun răspuns pe care vi-l pot da este că NATO va stabili care este prioritatea, Alianța Nord Atlantică este cea care decide, Raytheon este doar un furnizor de tehnologie.

Chestiunile care țin de politică, de interconectare țin de NATO.

Puteți să-mi spuneți dacă aceste rachete ne pot apăra de rachetele rusești?

Rachetele Patriot sunt construite pentru contracararea unor amenințări precum  rachetele balistice și de croazieră,  aeronave de luptă sau de bombardament și drone.”

 

https://www.youtube.com/watch?v=6SPyyMlV3_s

Odată cu semnarea acestui contract, Ministerul Apărării a eliminat în bună măsură riscul de a fi obligat să restituie la buget banii alocați în acest an pentru înzestrare.
Prima tranșă pentru sistemele Patriot, de aproape un miliard de dolari, va fi plătită până la sfârșitul anului în curs. Suma reprezintă aproximativ două treimi din bugetul de înzestrare din acest an.

Însă tot mai rămân de cheltuit aproximativ 400 de milioane de euro.

În urmă cu o lună, la Europa FM, ministrul Apărării promitea că instituția nu va returna la buget niciun leu.

Tot în cursul acestei săptămâni, Guvernul a aprobat și cumpărarea a 227 de transportoare blindate 8×8 de la compania General Dynamics care, în vedrea dezvoltării unei linii de producție în România, s-a asociat cu Uzina Mecanică Bucureşti.

Tot pe ultima sută de metri, Ministerul Apărării va face primele plăți și pentru cumpărarea a 4 elicoptere de transport produse de compania franceză Airbus.â,  la fabrica de la Ghimbav.

Anunțul contractării elicopterelor a fost amânat luni la rând, spre dezamăgirea producătorului francez care a avertizat public că nu poate începe producția și pentru alte țări până ce nu are măcar o comandă din partea țării gazdă.

Situația s-a deblocat în timpul vizitei președintelui francez Emmanul Macron la București, în luna august.

Airbus spera oricum la o comandă mai mare din partea Ministerului Apărării.

Minister care a anunțat în schimb, cumpărarea a 45 de elicoptere, inclusiv de luptă, de la compania americană Bell Hellicopter. Nu se știe deocamdată când.
Disputa dintre cei doi mari producărori de elicoptere nu ține doar de obținerea de contracte și implicit de bani, ci și de faptul că firma din SUA ar urma să deschidă o linie de producție exact lângă fabrica francezilor de la Ghimbav, ceea ce pentru aceștia din urmă, este de neconceput, din motive strategice. Negocierile sunt în curs.
Dacă România va aloca anual 2 la sută din produsul intern brut până în 2026, așa cum s-a angajat, Ministerul Apărării va putea cheltui pentru înzestrare în acest interval, cel puțin 14 miliarde de euro. Asta fără a pune la socoteală creșterea PIB-ului, care în ultimii 10 ani, s-a majorat cu 50 de miliarde de euro.

O sumă mare, dacă ne gândim că ea reprezintă aproximativ valoarea comenzilor totale pe care le are de executat în următorii ani, cel mai mare producător de profil din Europa, compania multinațională MBDA.

De la această companie, Ministerul Apărării vrea să cumpere sisteme de apărare antiaeriană cu rachete cu raza scurtă și foarte scurtă de acțiune, în valoare de 2,1 miliarde de euro.

Memorandumul între MBDA Franța și Compania Națională ROMARM SA, filiala SC Electromecanica Ploiești fost semnat tot în fața președinților României și Franței, la București, în luna august.

Vicepreședintele companiei MBDA, Didier Phillippe, spune că oferta pentru România include cele mai noi tehnologii.

“Oferta noastră, care corespunde solicitării făcute de România, include pentru Forțele Navale, Exocet Block 3, rachete de ultimă generație, și rachete cu lansare verticală,  MICA, care au o caracteristică foarte importantă – asigură o protecție de 360 de grade.

Acest sistem folosește două tipuri de rachete, una cu senzor în infraroșu și alta cu radar.

Și asta oferă o protecție foarte puternică, nu doar pentru nave.

Oferim de asemenea, pentru Forțele Terestre, rachete Mistral, care sunt instalate pe vehicule sau pe niște mici trepiede.”

De la semnarea memorandumului, au trecut trei luni și jumătate, iar contractul dintre cele două părți nu a fost încă semnat.
Vicepreședintele MBDA spune că în alte țări discuțiile durează și ani.

“Sunt 2 pași care mai trebuie făcuți: Ministerul Economiei să stabilească forma în care vom lucra împreună. Apoi, va trebui nu atât să curățăm, cât mai ales să aducem într-o stare bună unele clădiri care există deja, astfel încât să putem aduce echipamentele.

Vom aduce platforme, câteva unelte speciale  și vom pregăti oamenii să le folosească astfel încât să avem aceeași calitate a produselor ca în Franța.”

Francezii de MBDA speră să primească din partea Ministerului Apărării și contractul pentru dotatea cu armament a corvetelor pe care Armata are de gând să le cumpere.
Numai că cele 4 nave nu sunt construite, iar de contractul în valoare de 1,6 miliarde de euro sunt înteresate mai multe companii europene și nu numai.
Până la un anunț oficial de atribuire, Asociația Industriei Navale franceze, GICAN, și Asociația Patronală Română a Producătorilor de Tehnică Militară (PATROMIL) au semnat deja un memorandum de cooperare.

De asemenea, NAVAL GROUP, companie navală militară franceză și ȘANTIERUL NAVAL CONSTANȚA au semnat un memorandum de colaborare.

Ministrul Apărării spune însă că anul viitor, prioritatea Ministerului va fi înzestrarea Forțelor Navale.

Înzestrarea Armatei cu tehnică nouă depinde în bună măsură și de relațiile politice.

Franța și Germania insistă pentru creearea unei apărări comune în interiorul Uniunii Europene și implicit pentru dezvoltarea unei industrii militare cât mai integrare.
După alegerea lui Donald Trump la Casa Albă, Emmanuel Macron și Angela Merkel nu vor să mai depindă de Statele Unite când vine vorba de apărare.
De partea cealaltă, Casa Albă le reamintește constant europenilor că Statele Unite susțin mai nine de trei sferturi din bugetul NATO.
România, cel mai puternic aliat al SUA în Estul Europei, nu concepe înlocuirea NATO cu o alianță militară europeană.

La două luni după ce președintele francez, Emmanuel Macron, a încercat să-l convingă pe Klaus Iohannis de nevoia unei apărări comune în cadrul Uniunii, șeful statului declara în fața reprezentanților Adunării Parlamentare NATO,  că ” nu se pune problema în viziunea noastră, a unei alegeri între UE și NATO. Acestea sunt opțiuni complementare și nu alternative, dacă dorim să avem o securitate pe termen lung.”

În acest context, România a decis să-și modernizeze Armata atât cu tehnică americană cât și europeană.

Și chiar dacă primul mare contract a fost semnat cu o firmă americană, România a anunțat deja la Bruxelles că vrea să se asocieze cu mari companii europene în vederea producerii de arme și capabilități noi.