Invitați la Piața Victoriei, cu Mona Nicolici, sunt psihologul Alina Căprioară, fondatoarea Academiei CLAR, și Dr. Mihai Craiu, medic pediatru, creatorul Spitalului Virtual pentru Copii. Împreună au încercat să afle ce e mai periculos acum, virusul sau efectul psihologic al acestei crize și, mai ales, cum ne luptăm cu toate acestea.
Mihai Craiu spune că personalul medical preferă să se concentreze pe muncă, lăsând deoparte sentimentele:
„Nu mai avem timp noi, doctorii din prima linie, să ne plângem de milă, ne concentrăm să facem ceva pentru copiii noștri. Tensiunea revine în momentul în care ne întoarcem în familie, acasă. Ne-am dezvoltat niște tabieturi aproape paranoide, când ajungem acasă ne dezbrăcăm de toate la intrare, nu intrăm cu nimic în casă, ne dezinfectăm, ne spălăm cu toate, deși acest ansamblu nu conferă niciun fel de garanție.”
Astfel, medicul pediatru spune că frustrarea prin care a trecut uneori, din cauza situației actuale, nu i-a flosit la nimic, așa că a decis să renunțe la ea:
„Am stat să mă întreb, nu-i folosește nimănui frustrarea și supărarea mea și m-am adunat. (…) Când începe războiul, cei care au o anumită structură educațională și de formare, cred că de asta a și fost nevoie de conducere militară la Suceava, nu mai ai timp să te gândești la niște chestii care sunt firești, omenești, mi-am transferat atenția de pe persoana mea pe ce trebuie să fac în jurul meu.”
Alina Căprioară spune că astfel de situații sunt dese, însă, după ce părăsesc locul de muncă, medicii ajung să fie copleșiți de sentimente:
„Așa cum am văzut cu doctorii care sunt în Academia C.L.A.R., să-mi spună că, în momentul în care s-a terminat garda, practic au leșinat, dar atâta cât a durat garda la COVID, au făcut tot ceea ce trebuie, cumva decuplat de ceea ce simțeau.”
În aceste condiții, cum ne putem da seama dacă fugim de emoție?
Alina Căprioară: ”Trebuie să ne dăm un pic de timp și să ne uităm și mai adânc în ființa noastră, să vedem ce se află acolo, e o perioadă foarte grea. (…)Impactul este diferit și poate chiar altul, dar la nivel macro este o separare extraordinară, un climat toxic, generalizat, în care nu mai avem răbdare și blândețe om pentru om sau om pentru sistem. (…) Ca să ne descurcăm cu toată această presiune, un prim efect vizibil este dezumanizarea noastră.”
Mai mult, Alina Căprioară a spus, la Piața Victoriei, că anxietatea și depresia au un impact atât de puternic asupra sănătății, încât le consideră comorbidități :
„Anxietatea și depresia mie mi se par comorbidități și mi se pare că au existat dintotdeauna, doar că, acum, din cauza unei lipse de educație de neiertat în societatea românească, gestionăm anxietatea creând anxietate și gestionăm despresia cu mai multă depresie.”
Depresia ne face mult mai vulnerabili la îmbolnăvire, susține medicul pediatru:
„Domnul doctor Musta mi-a spus două lucuri ce modifică severitatea: prezentarea tardivă la spital, mai ales a celor care neagă existența morții și, a doua, toți cei cinci pacienți relativ tineri care au evoluat letal la clinica de la Timișoara erau pacienți care erau atât depresivi, cât și anxioși. (…) Toate bolile cronice ale copilului care vin pe acest fond, cum este astmul, la copilul care este anxios sau depresiv răspunsul la medicație, calitatea vieții, gradul de independență sunt mult mai slabe.”
Cum îi facem pe oameni să identifice aceste emoții și să le controleze?
Alina Căprioară: „Nu cred că putem, pentru că oamenii au mecanisme de apărare care îi fac să fie impermeabili la a căuta alte soluții noi. Se vede un popor educat într-un sistem rigid, deranjat și derutat de schimbare, de a căuta soluții noi. Pentru a putea să ajuți pe cineva, acel cineva trebuie să caute ajutor, să conștientizeze că este într-o situație în care are nevoie de o altă soluție.”
Și pentru că închiderea școlilor ar putea reprezenta un motiv în plus de anxietate și depresie, mai ales pentru elevi, doctorul Craiu spune că unitățile de învățământ trebuiau gestionate altfel:
„Școlile ar trebui să rămână deschise și de făcut eforturi ca să poată să rămână deschise. Nenorocirea este că noi toți nu facem ceea ce trebuie și există o criză acută de leadership, mesajele nu sunt coordonate. Cei care sunt percepuți ca lideri de opinie, unul spune că deschideți, altul stați că nu e momentul. (…) Așteptăm să ni se spună, să facă alții, nu văd niciun fel de inițiativă, sau sunt mici. Din punctul meu de vedere, ca pediatru, în mod sigur o măsură generală nu este aplicabilă universal, cred că ar fi trebuit făcut în mod clar o regulă și să ne ținem de ea, pentru că noi, românii, nu ținem cont de reguli.”
În concluzie, ce să facem când ne apucă frica?
Alina Căprioară: ”Cel mai important este să ne aducem aminte că suntem oameni. (…) Mie mi-ar plăcea să fim o societate mai conștientă și mai prezentă de ce se află dincolo de măștile, de rolurile noastre. Cred că este multă frică și în politicieni, în manageri, medici.”
