O iradiere suspectă, cu o substanță necunoscută, dar care a lăsat totuși fără reacție autoritățile câtă vreme „Sistemul e tare”.
Este scenariul pamfletului cu care Cristian Tudor Popescu a început emisiunea „Piața Victoriei”, la Europa FM, după autovictimizarea publică repetată a liderului PSD, Liviu Dragnea, și, mai recent, a fostului ministru al Apelor, Doina Pană.
Ambele bazate pe ipoteze similare, ambele frizând absurdul.
„Nu am spus lucrul ăsta lungă vreme pentru că eu sunt discret, așa, nu vreau să se știe lucruri de felul ăsta. Eu am fost iradiat. Nu aici, în acest sediu, în sediul celălalt al Europa FM, când făceam «Avocatul diavolului».
Am avut o sursă radioactivă – nu râdeți! – am avut o sursă radioactivă pusă în scaun. (…) Întrebarea este cum de mai trăiesc.
A fost sursa aceea pusă în scaun și numai Dumnezeu m-a apărat.
Eu n-am nicio treabă cu Dumnezeu, cum bine știți, dar am un prieten care crede în Dumnezeu și care s-a rugat pentru mine. Mi-a dat și o cruciuliță de la Muntele Athos.
Am purtat-o și m-a ajutat. Știți cum? Radiațiile din sursa aia din scaun au fost absorbite de proteza ceramică pe care o am eu în șoldul stâng. Așa am scăpat – cu ajutorul lui Dumnezeu”, a anunțat, pe un ton foarte serios, gazetarul.
Cristian Tudor Popescu a dus povestea iradierii și mai departe: „Eu am sesizat atunci SRI-ul, s-au făcut măsurători. S-a deschis un dosar și nu înțeleg de ce nu se finalizează, de ce nu se face cunoscut că acolo eu am fost iradiat. Și vă spun că sunt lucruri mult mai grave, o să vedeți ce se află după alegerile astea”.
O asemănare deloc întâmplătoare cu scenariile amenințării permanente create în ultimele luni de liderii PSD.
„Eu n-am avut sârmă în maț, n-am avut mercur în creier, cum a avut doamna Pană – și dânsa la fel de discretă ca și mine, n-a comunicat lucrul ăsta până când nu s-a dus la domnul Dragnea și i-a spus.
Domnul Dragnea, de asemenea, după asasinii de la Athenée Palace care continuă să leviteze deasupra României și așteaptă să aterizeze, spune că mai sunt și alții. Domnul Dragnea așa ne spune, că are un dosar la DIICOT.
Dar domnul Dragnea a spus «Sistemul e tare!». De-aia nu se finalizează dosarul. De-aia nu se finalizează nici dosarul meu cu iradierea”, a explicat ironic Cristian Tudor Popescu.
Concluzia? „Ar trebui să candidez. Dacă am fost iradiat și am scăpat, vă dați seama, ar trebui să candidez”, a mai spus scriitorul.
„E un discurs pregătitor pentru o intervenție în forță aflată la dispoziția Puterii”
Scopul acestor scenarii lansate sistematic depășește, în analiza sa, mizele electorale din 26 mai.
Dacă, în opinia lui Moise Guran, e vorba pe de o parte de manipularea spaimelor, iar pe de alta de folosirea electorală a urii, Cristian Tudor Popescu vede, în intervențiile publice fantasmagorice din ultima perioadă, „un discurs pregătitor, justificator pentru o intervenție în forță care e la dispoziția Puterii”.
„Furia poate fi constructivă dacă se oprește la ambiție. Evenimentele de la Iași, de la Galați și de la Cluj de săptămâna trecută au fost gesturi de mare iresponsabilitate. Practic, s-a amorsat acolo un butoi cu pulbere și s-au forațat niște lucruri, deși au existat avertismente că populația e nervoasă. Oricât s-au baricadat cu jandarmi nu au reușit să separe cele două Românii – să le spunem așa de acum încolo? – și s-au întâlnit în oraș și au fost scene din aceste de public shaming, dar nu au fost violențe. Eu m-am mulțumit măcar cu atât. Acolo responsabilitatea o au politicienii. Vorbim de mitingurile PSD”, spune Moise Guran.
Ideea existenței mai multor Românii e combătută de Cristian Tudor Popescu – „Această zicere cu «două Românii» este cea mai periculoasă pe care o auzim de ceva vreme pentru că e vorba de excluziune, e vorba de a elimina din scocietate pe ceilalți”. Tensiunea creată în societate și scenariile cu asasini pot face, însă, loc violenței fizice, dincolo de violența verbală, practicată deja de ambele tabele politice.
„N-au fost violențe (la Iași și la Galați, n.r.). Dar în 10 august au fost? Au fost. De ce? Pentru că atât Puterea, cât și Opoziția au la dispoziție violența verbală.
Dar violența fizică, cu ajutorul autorităților, o are numai Puterea. Opoziția n-are Jandarmerie și nici Poliție. În schimb, Puterea are.
Și astfel de povești, de fantasmagorii ca cele lansate de domnul Dragnea în serie – cu mercurul doamnei Pană, cu sârma din mațul doamnei primar general -, toate aceste discursuri – cu asasinii, cum este Dragnea urmărit să fie omorât – pregătesc terenul pentru o posibilă represalie din partea Puterii care are la dispoziție organismele cu care să practice represiunea.
Asupra cui? Asupra ălora care «otrăvesc oamenii noștri cu mercur», asupra ălora care dau cu pumnul în autobuz în Galați, asupra celor care i-au băgat sârma «vechii și noii mele prietene, Gabriela Firea», cum spune acum domnul Dragnea. Toți ăștia, «bătăușii care vin după noi», ăștia «trebuie reprimați»”, a explicat Cristian Tudor Popescu.
Scriitorul remarcă și fisura logică din scenariul „mâinii criminale”, neexcluse de Gabriela Firea dintre posibilele explicații ale stării sale de sănătate: „Din spusele dânsei se pare că i-a fost băgată astă-iarnă. Păi, cel mai probabil, dacă-i vorba de o mână criminală – ceea ce domnul Dragnea nu a exclus, ca și doamna – atunci mâna criminală era de la domnul Dragnea sau de la PSD. Erau șansele cele mai mari. Căci atunci doamna primar general și domnul Dragnea mai aveau puțin și-și luau gâții”, reamintește Cristian Tudor Popescu.
În analiza gazetarului, limbajul sulfuros al campaniei pentru europarlamentare, la care recurg deopotrivă lideri ai PSD și liberali cu funcții, e comparabil cu instigările curente din publicațiile legionare ale anilor ’30.
Or, naționalismul agresiv nu poate duce, indiferent de rezultatul imediat al alegerilor, decât la violență, avertizează Cristian Tudor Popescu: „Uitați-vă la ce tip de limbaj s-a ajuns! Dragnea ne vorbește de «tinerii cu ochii injectați de droguri», dar uitați-vă și ce spune domnul Orban în replică: «Ucideți fiara PSD-istă cu glonțul de argint… al ștampilei de vot». Până la a ajunge la ștampilă, ai «fiară ucisă cu glonț». (…) Un astfel de limbaj e limbaj din anii ’30. E limbaj legionar, este limbaj de «Porunca Vremii» și de «Sfarmă Piatră» ce practică domnul Orban în acest moment. Apoi, își amenință membrii de partid de prin județe: «Trădătorii vor fi pedepsiți pe loc fără proces». Ce-i asta? Unde suntem, în 1917? De ambele părți se practică un limbaj care subsumează în memoria colectivă niște lucruri groaznice”.
