În Piața Centrală din Chișinău produsele se cântăresc de jumătate de secol, cu aceleași cântare vechi, din perioada sovietică. Părinții noștri își amintesc cu siguranță cântarele albastre din comunism. Nu exista nicio alimentară fără un astfel de cântar, ce măsura cu precizie înaltă. Acum, în Romania, le mai găsim doar în magazinele de antichități, însă în Moldova vecină, vânzătorii nu au încredere în cântarele electronice.
Liliana Nicolae a stat de vorbă cu Ion, șef la hala de brânză în Piața Centrală din Chișinău:
În Moldova, prin “dânsul, dânsa” se desemnează nu numai persoane, ci şi animale sau obiecte, în legătură cu care nu se pune problema să ne exprimăm politeţea.
Moldovenii spun – de exemplu – „Dânsul a lătrat toată noaptea!” – cu referire la un câine, evident!
Iar Galina spune “dânsa” – când vorbește despre o prună. La fel, pe Ion l-am auzit vorbind politicos despre… “dânsul” – cântarul din piață!
Nu intrăm în amănunte. Lingviștii încă dezbat dacă “dânsul, dânsa, dânșii, dânsele” sunt pronume de politețe sau pronume personale.
Dar ce ziceţi de faptul că și politicieni “mitici”, adică de aici, din București, folosesc pronumele protocolar „domnia sa” la adresa unor colegi din Parlament faţă de care îşi exprimă toată gama de calificative negative: „După părerea mea, domnia sa este un hoţ, un escroc şi un mincinos !”
