După o pauză “de pandemie”, ne-am întors pe frecvențele Europa Fm, la voi, ascultătorii noștri! Și vă mulțumim pentru mesajele frumoase pe care ni le-ați transmis în toată această perioadă.
Acum – că au trecut emoțiile primei întâlniri – ne gândim că emisiunile ar urma să fie din ce în ce mai bune, mai vesele, mai “condimentate”, așa cum ne plac nouă! 😊
Dacă ați ratat prima ediție a toamnei, să știți că noi am fost la tarabă…tot cu rafia😊…și cu liste lungi de cumpărături (parcă erau pomelnice!).
Până să deschidem gura târgului, am trecut pe la terasa din Obor, unde am dat nas în nas cu îndemnul „Nu trece nepăsător pe lângă berea la dozator”. Puteam să rezist? Mi-am luat și cartonul cu 2 mici și muștar iute și-am intrat în vorbă cu mesenii:
La final, o precizare pentru imaginile surprinse la Terasa din Obor… mulți ne-au întrebat de ce atârnă de tavan o mulțime de sutiene, furouri și cravate?. Ei, dragii noștri, aflați că toate au fost lăsate, donate ca decor de clienți și cliente ale localului.
Așa cum vă spuneam, ne-am întors la Obor (că tare dor ne-a fost!), și-am lăsat sacoșele la rând. Și la ce nu era coadă: la roșii, la brânză… și mai ales la vinete.
Și un sfat: fiți cu ochii în 4, să nu aveți neplăceri, ca doamna Tanța!
Păcăleală la ceapă… și șuncă adusă la retur! Ascultați:
La cumpărături, la Giurgiu…
Colega noastră Camelia Sachetti ne introduce în atmosfera din Piața Centrală a orașului. Să aflăm câteva prețuri:
„Du-mă, mamă, la Sovata, să-l cunosc şi eu pe tata!” 😊 Expresia asta o auzeai destul de des înainte de ’89, când staţiunea Sovata era renumită pentru tratamentele împotriva infertilității.
Pensionarii pe care i-am întâlnit în Obor și-au amintit (cu greu, e-adevărat ) de Sovata, unde ajungeau datorită unui sistem de trimiteri la băi prin sindicat. De altfel, foarte mulți angajați, pensionari astăzi, își făceau, an de an, concediul, prin diverse stațiuni:
Pe de altă parte, pandemia asta ne-a oferit timp să ne amintim de copilărie și de prietenii necuvântători pe care i-am avut… sau să îi apreciem și mai mult pe cei pe care îi avem.
Am adunat câteva povestiri de la colegi și prieteni care fie au avut o prietenie frumoasă cu câte o văcuță sau oaie, o rață, un măgar, fie au avut ca amici de alergat pe câmp… câțiva purceluși.
Azi facem cunoștință cu doamna Frunzița – înțeleaptă ca un om – și copiii săi, Ghiță și Margareta.
L-am invitat pe colegul nostru, Alex Grecu (pe care îl auziți mereu la sfârșit de săptămână, în „Weekend cu prietenii” la Europa FM) să ne vorbească despre acești prieteni ai săi din copilărie:
Iar colegul Mihai Bucureșteanu ne-o prezintă pe prietena sa din copilărie…Marcela.
Seara, o aștepta la șosea… și o conducea acasă. Să îi ascultăm povestea:
Operațiunea „Salamul și șamponul”… în multe magazine de cartier
De când e lumea și pământul magazinele sunt prădate, dar mai ales când e vreo criză și lumea mai derutată… adevărate haite de hoți țin evidența magazinelor mici, știu unde s-au angajat vânzători noi, fără experiență, și acolo își pun în aplicare șiretlicurile.
Știu să vrăjească prin discursuri bine pregătite, iar mâinile li se mișcă rapid și fac să dispară de pe rafturi produsele cele mai scumpe. Sonia Teodoriu a aflat mai multe despre grupurile care stau cu ochii pe chioșcurile de cartier:
Și, ca să vă relaxăm, v-am propus piese ritmate cu Surorile Osoianu, Taraful Haiducilor și Dan Spătaru – cel mai aplaudat dintre artiști. De ce spunem asta? Pentru că Dan Spătaru a bătut recordul la aplauze, în 1967, la un festival internațional, la Varadero: a intrat în Cartea Recordurilor: timp de 16 minute și 19 secunde a fost aplaudat de cubanezi.
Iar pentru mulți români, muzica surorilor Osoianu din Republica Moldova a fost sursă de veselie ori ambianță pentru serile liniștite, uneori triste, din izolare. Cântecele lor celebre sunt iubite atât în Basarabia, cât și în România. Surorile Osoianu sunt considerate un tezaur național al Republicii Moldova.
