Această sărbătoare este rânduită de Biserică în prima zi de vineri după Învierea Domnului. Sărbătoarea face trimitere la vindecarea unui orb după ce Fecioara Maria i-a spus împăratului Leon cel Mare să-l ducă să se spele cu apa dintr-un izvor de lângă Constantinopol. Ulterior, pe acel loc, împăratul Leon a ridicat o biserică, aceasta primind hramul ‘Izvorul Tămăduirii’.
‘
De Izvorul Tămăduirii, se sfinţesc apele. În România sunt mai multe izvoare considerate ale tămăduirii, în jurul cărora, cu prilejul acestui praznic, mii de creştini vin să se împărtăşească din binefacerile apei sfinţite. Printre ele, izvorul de la Mănăstirea Dervent, pe locul unde Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune. De asemenea, la Biserica Greacă din Brăila, acum câteva sute de ani, în timpul unor reparaţii, de sub altar ar fi izvorât un fir de apă, despre care credincioşii spun că este vindecător de boli trupeşti şi sufleteşti. Și Mănăstirea Ghighiu din judeţul Prahova este cunoscută nu doar prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă din Siria, ci şi prin izvorul ei considerat tămăduitor.
